fifty shades broken

Capitolul 11: Ted •

Capitolul 11: Ted

      — La mulți ani, Ted ! Urlă mulțimea din spatele meu, încurajându-mă să suflu-n lumânări.

Mama și sora mea sunt în față imortalizând momentul cu câteva poze în care 100% am ieșit îngrozitor. Erin mă apucă de umăr ridicându-se pe vârfuri și îmi presează un sărut umed pe obraz. Restul familiei cântă pe fundal, în continuare, melodia de la mulți ani.

Mă bucur că am reușit să scap de persoana care m-a urmărit mai devreme. Ar fi stricat totul acum. Acest moment în familie de care avem tare nevoie.

      — 20 de ani fericiți, ursuleț! Mă complimentează surioara mea mai mică luându-mă-n brațe.

Nu m-am gândit niciodată la cât de norocos sunt că am așa o familie. Mama, sora mea, chiar și Erin! Cele trei femei din viața mea. Sper doar să nu trebuiască să aleg vreodată între ele. Pentru că alegerea mi-ar frânge inima.

Ceva din mine va rămâne mereu băiatul mamei, deci e clar cine ar câștiga.

După petrecere, Erin și cu mine, ne-am retras în dormitor. Simțeam curiozitatea ei ieșind prin fiecare por pe care-l deține. Era curioasă și voia să știe despre mama ei. Ce am vorbit eu cu mama ei.

      — Deci? Mă abordează ridicându-și sprâncenele în vârful frunții.

Îmi umezesc buzele cu vârful limbii încercând să formulez, în gând, un răspuns pentru ea.

Își agită corpul asemenea unui suc cu acid.

      — N-am aflat prea multe. Recunosc într-un final.

Trebuia să-i spun despre persoana pe care am simțit-o că mă urmărea. Însă nu voiam să-și facă griji.

Brusc, mă întreb dacă nu cumva e aceiași persoană care m-a bătut atunci... Jack? Să fie el?

Decid să îndepărtez orice gând negativ și să mă bucur de acest moment cu familia mea.

      — Ce e Ted? Nu te distrezi? Întrebă mama cu o expresie îngrijorată pe chip, intrând în camera mea.

      — Normal că mă distrez! Răspund distras cu jumătate de gură.

      — Atunci ce e? Insistă ea.

      — Timpul a trecut repede. Mă gândeam la asta.

Își freacă bărbia meditând la ceva.

      — Băiețelul meu a devenit bărbat.

      — Mereu am fost un bărbat. Cel puțin de la moartea tatei...

Spun și mă retrag, lăsându-le pe cele două femei singure.

                                         ***

Ne aflam în fața unui restaurant. Și spun ne deoarece Erin și cu mine am ales să petrecem puțin timp singuri. Iar cum era ziua mea, eu făceam cinste cu masa.

Blonda din fața mea comandase o porție de clătite, o omletă din ouă de prepeliță și câteva prăjituri pe post de desert.

I-am făcut semn chelnerului, iar odată ajuns în dreptul meu, i-am dat misiunea de a ne aduce cel mai bun vin pe care-l are.

Sunt șoferul în seara asta, deci nu voi bea mai mult de un pahar.

      — E atât de buun! Miaună Erin lungind vocala și răsfățându-și papilele gustative cu o bucățică din ceea ce pare a fi o clătită îmbibată în dulceață.