fifty shades broken

Capitolul 13: Luke •

- Luke -

Phoebe s-a mutat la mine. A fost o decizie de moment, ce-i drept, însă Anastasia a fost de acord. Parțial de acord, cel puțin. A înțeles în cele din urmă că suntem împreună și ne iubim. În regulă, de fapt nu ăsta a fost motivul pentru care mi-a lăsat-o pe Phoebe în grijă pentru o lună, ci tatăl ei. Christian Grey care a șocat pe toată lumea cu faptul că se află încă în viață.

Phoebe n-a primit prea bine vestea.

      — Cum de m-a lăsat mama aici? Întreabă aruncându-și o valiză plină cu de toate pe canapea.

Cum de are numai una? Îi ajunge atât?

      — Asta-i o întrebare bună. Răspund distras.

Își ridică o sprânceană la mine, semn că va spune ceva inteligent.

      — Îl imiți pe Wilbur din Familia Robinson, acum?

Sprânceana ei e încă sus. Hm... nu-i prea pensată.

      — E filmul meu preferat. Dezvălui indicând DVD-ul de pe măsuța de cafea.

Îl ridică cu grijă, ca pe un copil, și analizează CD-ul zgâriat de trecerea timpului.

      — Desenea *. Mă corectează ea. E pentru copii.

Îmi dau ochii peste cap, pe ascuns.

      — Tot te-am văzut. Se rățoiește la mine.

      — Sunt încă un copil, Phoebs.

Îmi zâmbește dulce, punându-și mâinile reci pe obrajii mei.

      — Cum rămâne cu tatăl tău? Schimbă brusc subiectul.

O cam frământa întrebare asta. Știu că s-a speriat în ziua aceea când l-a văzut prima dată, însă Anna a avut grijă de toate. Nu ar fi lăsat-o pe Phoebe aici dacă considera că nu e în siguranță pentru ea. Mi-a recomandat un centru de dezalcoolizare.

Poate că tata se va face bine.

      — E într-un loc sigur. Mărturisesc recunoscător.

Se depărtează de mine și trage fermoarul valizei, la iveală ieșind, din păcate nu o pereche de chiloți sexy asortați cu sutienul, ci un hanorac albastru care să acopere și sâni și tot.

Mă bosumflu.

      — Ce s-a întâmplat? Întreabă oprindu-se din despachetat.

      — Lasă hainele și vino cu mine. Am planuri pentru seara asta. Adaug având cel mai șmecher rânjet pe chip.

                               ***

Acum ceva timp i-am promis lui Phoebe că într-o zi o să-mi cunoască prietenii și iată că ziua aceea a sosit.

Spencer este primul care ne întâmpină în casa frăției, situată la 7 km de casa mea. Taică-su este proprietar, așa că își cam face de cap pe aici. Ceea ce explică fetele indecente care se tot agitau pe aici pentru a-mi atrage atenția.

      — ¿ Qué pasó, amigo ? Țipă el pentru a acoperi gălăgia din jur.

      — Ou, ești spaniol? Întreabă Phoebe politicoasă.

Fata asta e prea decentă. Singura decentă de aici.

De ce a ales să poarte hanoracul?

      — Nu scumpo, sunt un actor. Și asta se datorează faptului că tu chiar ai crezut că sunt spaniol. Rânjește dezvelindu-și dinții albi. Sunt american, continuă vesel. Folosesc accentul de european doar pentru gagici.