Capitolul 10

734 57 2
                                    

-Amon, trebuie sa vorbim, ii spun eu avand o expresie a fetei foarte serioasa.

-De acord, imi raspunde el la fel de serios.

-Nu o sa pot ierta niciodata ceea ce m-ai facut. Nu te voi mai ajuta asa ca te rog sa ma lasi in pace si sa dispari din viata mea.

Palmele i se strang in pumni iar ochii ii devin negri.

-Este din cauza lui. Nu-i asa?

-Nu este din cauza lui Lucas sau al altui barbat. Ceea ce mi-ai facut este inacceptabil iar eu nu tolerez astfel de comportament.

Maxilarul ii era incordat si scranjea din dinti.

-O sa ma ajuti sau tatal tau va muri.

-Nu il amesteca pe tata in treburile noastre.

-Draga, cred ca nu sti cu cine te pui.

-Cu cine? Cu un tip mort de mii de ani? Pf! Te rog. Crezi ca imi este frica de tine?

El ranjeste apoi da dezaprobator din cap.

-Natalie, pot sa iti omor maimutoiul cat ai clipi, asa ca nu ma infuria mai mult decat sunt acum.

-Natalie, nu te vrea langa ea. Te uraste si vrea sa scape de tine, spune Lucas

El incepe sa rada cu lacrimi.

-Nu puteti scapa de mine, cum nici nu puteti sa ma omorati.

-Amon, te rog lasa-ne in pace.

-Nu o sa fac acest lucru deoarece tu esti femeia mea iar el sa isi ia mainile de pe tine.

Lucas imi strange mai tare mana intre a sa, asigurandu-ma ca nu o sa imi dea drumul la mana.

-Bine, tu ai vrut-o!

Nisipul incepuse sa il inghita pe Lucas. Vreau sa il ajut dar nu imi pot misca mainile si picioarele. Nisipul i-a ajuns lui Lucas pana la bazin asa ca imi da drumul la mana. Amon incepe sa se apropie de noi. Ma uit in ochi lui Amon. Ochii lui ma himnotizau. Incerc sa imi intorc capul dar nu puteam. Probabil Lucas mai avea un pic si era ingropat de viu. Ajunge doar la cativa centimeri de catre trupul meu. Deja privirea mi se intetosase. Imi atinge lin fruntea iar eu cad intr-un abis negru.

***

Imi este cald, foarte cald iar spatiul in care stau acum este foarte stramt. Oare ce s-a intamplat? Nu imi amintesc nimic. Imi deschid ochii si observ ca sunt intr-o camera veche egipteana. Unde ma aflu? Incerc sa imi misc corpul dar nu pot. Vad o mana mare care era asezata pe talia mea. Oare a cui ii apartine aceasta mana? Incep sa ma zbat in speranta de a ma elibera din stransoarea acestuia. Acesta isi incordeaza mana apoi ma intoarce cu fata spre el. Era Amon. Amintirile ince sa mi se deruleze in minte asemenea unu film.

-Buna dimineata iubito! spune el apoi ia capul in mainile lui mari si ma saruta apasat si foarte posesiv.

Eu nu ii raspund. El incearca sa ma faca sa ii raspund dar nu poate asa ca renunta si rupe sarutul.

-Unde m-ai adus?

-In lumea mea. Aici vom putea sa ne iubim.

-Lumea ta? Sa ne iubim? Serios? spun eu apoi izbucnesc in ras.

Blestemul faraonuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum