Blestemul faraonului

Capitolul 12

-Tarfe ce sunteti! Complotati in potriva mea. Veti ajunge in infern, nenorocitelor!

Se apropie de noi si o ia pe Ankensethamon de gat.

-Fugi! spune ea incercand sa se elibereze din stransoarea lui.

-Te va omora.

-Pleaca! Acesta imi este destinul, sa mor in lupta, spune ea si ii da un pum lui Amon.

Acesta face un pas in spate si isi duce mana la nas. Ankensethamon imi arunca sceprul apoi ii da un picior lui Amon in stomac. Acesta nu se lasa mai prejos si o ia de par.

-Destinul se poate schimba.

-Nu, pleaca sau cursul timpului se va schimba, spune ea in timp ce incerca sa se elibereze.

Ma uit la ea apoi la portalul care incepea sa se inchida.

-Adio Ankensethamon, spun eu apoi intru in portal.

Incep sa cad in gol. Era o senzetie foarte placuta. Ma simteam libera si foarte euforica dar aceasta senzatie nu dureaza prea mult deoarece am parte de o aterizare nu prea placuta. Cred ca am o vanataie mare pe fund. Ma uit imprejur si observ ca am aterizat in camera mea de hotel. Acum era curata iar toate lucrurile erau puse la locul lor. Trebuie sa ajung repede in sit deoarece Amon o sa o omoare pe Ankensethamon si o sa vina si el aici, in timpul meu pentru a se razbuna pe mine sau chiar omora.

Ies repede din camera si hotarasc sa cobor pe scari. Alunec pe balustrada iar cateodata mai coboram si cateva scari. Ajung jos si ies ca o furtuna pe usile hotelului. Trebuie sa imi gasesc un mijloc de transport, de preferat o masina sau o motocicleta de teren. Ma uit in jurul meu si vad numai masini scumpe nepotrivite pentru un teren accidentat. Simt cum cineva imi lipeste o palma peste fund.

-Buna papusa!

Ma intorc si vad un barbat gras cam de varsta tatei. Deja mi se face rau. Ok, Natalie poate folosesti acest lucru in avantajul tau.

-Buna! spun eu si afisez un zambet fals.

-Ce face o papusica buna ca tine imbracata doar intr-o rochie atat de subtire?

Ma uit la corpul meu si observ ca eram imbracata intr-o rochie din matase mov care era foarte subtire si cam transparenta.La dracu! Nu mai am timp sa ma schimb. Probabil Amon a ajuns deja in tabara.

-Vreau sa gasesc o masina de teren. Ma poti ajuta?

-Am eu una dar sa sti ca trebuie sa platesti un pret, frumoaso, spune el si imi pune mana pe posterior.

Gata, mi-a ajuns! Il iau de o mana si il trantesc la pamant. Ii pun piciorul pe gat si il presez.

-Da-mi cheile de la blestemata aceea de masina daca nu vrei sa mori.

Acesta ma priveste ingrozit si scoate o cheie din buzunar. Iau cheia apoi ii aplic o lovitura puternica intre picioare. Cred ca l-am lasat fara mostenitori dar acum nu mai conteaza. Oricum este un mos scarbos si pervers. Apas micul buton de la telecomanda si aud un bipait. Fug in directia aceea si gasesc masina de care aveam nevoie. Ma urc in ea si pun cheile in contact. Turez motorul si pornesc in viteza. Deja am intarziat cateva minute. Traversez orasul cu viteza foarte mare. Am norocul ca nicio masina de politie sa ma opreasca. Micsorez viteza deoarece de acum in colo incepea terenul accidentat si nu vroiam sa ma rastorn cu masina.Ajung in tabara noastra.Am reusit sa transform un drum de o jumatate de ora intr-unul de zece minute.Iau pumnalul si ceptru apoi  cobor din masina si incep sa fug spre cortul principal.Cortul era gol asa ca cobor repede in sit. La fel ca si in cort, nu era nimeni. Se pare ca Amon a ajuns inaintea mea. Strang mai tare pumnalul in mana.