Lumea a fost cucerita de vampiri {FINALIZATĂ}

Capitolul IV: Am încurcat-o

Dimineață=

Îmi deschid leneș ochii și văd că nu mă mai aflu în acea temniță întunecată, ci într-o cameră complet... neagră.

Podea neagră, pereți negri, tavan negru, dulap negru, accesorii negre, perdele negre și un bărbat cu costum negru ce stă pe scaun în fața mea..........Stai, ce?!

Tresar când îi văd pe Harry în fața mea întorcându-și privire spre mine zâmbitor. Ce se...

-Bună dimineața Madison, spune el simplu, vrei o cafea?

Cineva e în toane bune azi.

-Nu, mulțumesc...?

-Bine atunci, îmi spune el și oftează zgomotos, ai niște haine pe noptieră, îmbrăcă-te și coboară jos în sufragerie.

Am dat afirmativ din cap, iar el s-a ridicat de pe scaun și a ieșit din cameră. Sunt în ceață :/.

Mă ridic de pe pat și mă îndrept spre noptieră. Acolo văd o rochie strâmtă de culoare neagră împăturită și o pereche de pantofi cu toc. De culoare neagră.

Nu.voi.purta.rochie strâmtă.NICIODATĂ!

Aleag să las rochia acolo și să merg cu hainele care le am deja pe mine.

Nu arăt așa rău. Blugii albaștrii închis rupți în genunchi, tricoul roșu până la buric și o cămasă în pătrățele descheiată. Tot odată...Niciodată nu voi purta rochii de c∆∆ve.

Am ieșit din cameră și am coborât scările ajungând în sufragerie. Acolo se aflau încă 3 bărbați. Unul blond cu ochi albaștri, unul brunet cu ochi negri și... Andrew?

Toți își îndreaptă privirea spre mine, iar eu mă uit confuză la ei.

-Băieți, puteți pleca, le spune Harry bărbaților. Aceștia au dat afirmativ din cap și au ieșit din cameră.

Harry mi-a făcut semn să mă așez pe una din canapelele de lângă el. M-am așezat pe o canapea și îl fixam cu privirea ca un copil de șase ani ce vrea să ceară ciocolată.

Harry a oftat zgomotos și s-a uitat încruntat în ochii mei.

-În seara asta trebuie să plec în Tokyo, am ceva de rezolvat. În schimb tu, cât voi fi plecat vei avea grijă de sora mea mai mică. Jennifer.

Mă uit confuză la el, iar apoi aud niște pași grăbiți spre sufragerie. Văd o fetiță mică de cam șapte ani, cu păr blond, ochi negrii și...un desen în mănă. Fetița se apropie de Harry și îi întinde desenul.

-Harry, cum este desenul meu? Îl întreabă fetița pe Harry, iar el zâmbește larg.

-Foarte frumos Jennifer, o să-l punem lângă celelalte, îi spune el și întinde degetul către o vitrină plină cu desene puse în ramă.

Fetița zâmbește fericită, iar apoi își îndreaptă privirea spre mine. Îmi zambeste, iar apoi își îndreaptă fața spre Harry cu o privire gen „Cine e ea?".

-Oh, Jennifer, ea este Madison. Dădaca ta. Cât eu voi fi plecat în Tokyo, ea îți va ține companie, îi explică el.

-Super! Strigă ea foarte fericită. Fetița se îndreaptă fericită spre mine și îmi întinde desenul, cum este?

Analizez desenul și văd că în el se află Harry ținându-se de mână cu ea. Ce drăguț.

-E foarte frumos Jennifer, îi spun eu zâmbind, iar ea îmi zâmbește înapoi.

-Jenni, ce ar fi să îi arăți lui Maddison toată colecția ta de păpuși, îi spune Harry, iar ea o i-a la fugă pe scări.

Harry se ridică de pe canapea și se îndreaptă cu gura spre urechea mea- Dacă pățește ceva, ia-ți adio de la viață.