Capitolul VIII: Iertare

1.9K 124 25
                                    

Din perspectiva lui Harold

Au plecat. Au plecat toți, m-au lăsat singur in castelul asta afurisit. Propriii  mei copii m-au lăsat baltă și au plecat la mama lor. Sunt un ratat, nu merit să trăiesc, am fost un bărbat groaznic și nu trebuia să mă port așa cu soția mea.

Niște bătăi în ușă îmi întrerup gandurile, mă ridic de pe fotoliu și îmi folosesc viteza de vampir pentru a ajunge la ușă.

Învârt clanța rapid și deschid ușa. În fața mea i-am observat pe Kyle și Rose.

,,Copii" spun și îi iau în brațe. Trebuie să mă schimb, am ajuns sa fiu o creatură, un monstru, însă acum, vreau sa fiu o persoana mai buna. Să am grijă de soția și copiii mei.

,,Tată, ne pare rău că am plecat" îmi spune Rose cu lacrimi in ochi.

,,Stați liniștiți, nu voi trebuie să vă cereți scuze, ci eu. Nu am fost un tata și un soț bun, nu v-am crescut cum s-a cuvenit și v-am lut mama de lângă voi. Sunt un om groaznic, însă vreau sa mă schimb. Știu că mama voastră nu ma va ierta și nu o oblig sa o facă. Voi elibera oamenii și voi izgoni vampirii de pe pământul lor, daca va fi nevoie, voi pleca și eu" Le spun cu tristețe în glas.

Ei se îndepărteaza de mine și fac ochii mari cât cepele.

Kyle izbucnește în plans.

,,Tată, noi mergem sus, bine?" Îmi spune Rose.

,,Bine copii, dar-" nu apuc sa termin, fiindcă ei o iau la fugă pe scări ,,Copiii ăștia" îmi las privirea în jos.

Din perspectiva lui Rose

Urc rapid scările din lemn cu fratele meu de mână, încercând să îl calmez.

Intrăm în camera mea și inchidem ușa, iar apoi ne așezăm pe pat.

Kyle nu se mai oprea din plâns.

,,Kyle, liniștește-te, nu mai plânge!" Ii spun.

,,Ce ne facem Rose, mama o să îl omoare, tata s-a schimbat!" Se plânge.

,,Kyle, fi tare, te rog, trebuie să reziști! Daca ne păcălește?! Nu i-ar fi greu, mai ales după câte minciuni ne-a spus!" Îmi pun mâinile pe umerii lui și trag de ei.

,, Încetează! Tata nu ne-ar face așa ceva! Ne iubește și o iubește și pe mama!" Îmi prinde fata în degetele lui mari.

Încuietoarea ușii scotea zgomote ciudate, cineva încuie ușa! Sar ca arsa din pat și mă întrept spre ușă, încercând să o deschid.

,,DESCHIDE UȘA!" Strig și bat cu pumnii în ușă.

,,Copii, va rog, stați acolo. Lupta asalta este intre mine și Harold, nu va implicați, va rog" ne spune de pe partea cealaltă.

,, Mama, nu il ucide, te rugam, s-a schimbat!" Ii spune Kyle venind lângă mine.

,,Îmi pare rău, copii" ne spune mama, iar apoi se îndepărteaza de ușa.

,, Mamă, nu! Te rog, intoarce-te!" Lovim amândoi ușa.

,,Kyle, trebuie să o oprim!" Ii spun fratelui meu cu lacrimi in ochi.

,,Am o idee. Stai deoparte" mă împinge de lângă ușă, iar apoi el da câțiva pași înapoi și se împinge în ușă, bucățile de lemn căzând pe jos ,,Haide" îmi spune el, iar apoi ieșim amândoi după mama.

,, Super, pe unde sa mergem?" Îl întreb cu mâinile în sân.

,,Pe aici" mă trage de mână prin holul lung, spre biroul tatalui nostru.

Din perspectiva lui Madison

Împing ușa din lemn cu piciorul și văd că (,) camera era goală.

,,Ieși din ascunzătoare, Styles!" Spun cu voce tare. Am simțit o mana mare pe umărul meu, m-am întors nervoasă și l-am văzut pe el. Statea in fata mea, privindu-mă cu ochii lui de jad.

,,Bună Madison" îmi spune blând.

I-am îndepărtat mana mare de pe umărul lui și am îndreptat pumnalul cu lama de argint spre pieptul lui, însă nu părea afectat de ce avem de gând să îi fac.

,,Haide, infingel in pieptul meu" îmi spune prinzandu-mi mână și apropiind pumnalul de pieptul lui.

Am rămas împietrită.

,,Haide, nu cred că ai venit cu pumnalul ăla pentru a tăia pâinea, așa că fă ce ai de făcut!" Îmi spune.

Acesta oftează.

,,Înțeleg, ți-e frică să o faci, însă trebuie. Trebuie să îți aperi rasa, așa că dă-i drumul! Nu merit să trăiesc, am fost un tata și un soț groaznic! Aproape te-am omorât și ți-am distrus viața, iar copiii tai au crescut fara mama din cauza mea! Ucide-mă acum!" Urla la mine.

,,Taci!" Strig la el și îmi pun pumnalul in dreptul inimii mele.

Niște țipete de auzeau din spatele lui Harold, mi-am întors privirea și erau copiii.

,,Mamă, nu face asta!" Îmi spun ei cu lacrimi in ochi.

,,Copii plecați în camerele voastre" le spune Harold.

,,Dar-"

,,ACUM" Urlă, iar apoi ei pleacă din birou. Harold isi întoarce privirea spre mine, părea îngrijorat, dar și calm in același timp.

,,Nu vrei sa o faci" îmi spune calm, stand cu mâinile la spate.

,,Ai dreptate, nu vreau, tocmai de asta țin un pumnal aproape de inima mea!" Spun sarcastică.

,,Nu o vei face, știu asta. Nu ți-ai întrista copiii doar pentru dorința ta de a murii" îmi  spune serios, privindu-mă in ochi.

,,STII CEVA?! NU IMI PASĂ!" Spun, atingând mai tare cu vârful pumnalului in pieptul meu.

,,Nu!" Îmi ia pumnalul din mână și îl arunca pe fereastra.

,,Nu te las sa mori! Nu te vei sinucide! Poate spui că sunt egoist fiindcă nu te las sa te sinucizi, însă nu o fac din cauza egoismului, ci din cauza că te iubesc. Înțeleg că nu mă iubești, nu mă mai vrei, te-am chinuit in ultimul hal și nici nu mi-am cerut scuze. Nu mă aștept să mă iei in brațe și sa îmi spui că mă ierți, dar orice ar fi, nu te las sa îți faci rău." Lacrimile curg șiroaie pe obrajii lui roșii ,,Te voi apăra fie că vrei, fie că nu. Eu inca țin la tine și nu știu ce m-a apucat, însă nu o să se mai repete vreodată. Poți să îți iei copiii înapoi și...Să pleci. Meriti pe altcineva, fiindca, sincer...Eu nu te merit..." Îmi spune.

Lacrimile mi-au cuprins ochii, nu am vrut sa par moale in fața lui, dar lacrimile fierbinți și-au făcut apariția pe obrajii mei.

,,Nu vreau sa mai plângi din cauza mea Madison, voi elibera oamenii și voi alunga toți vampirii de aici." Îsi lasa privirea în jos.

Acesta se întoarce vrând să plece, dar îl prind de încheietura și îl întorc spre mine.

,,Nu pleci nicăieri" îi spun și il trag în brațele mele.

,,Nu, nu te merit..." Încearcă să se tragă din brațele mele, dar îl prind iar.

,,Harold, înțeleg, ai greșit, toată lumea o face..." Ii spun, iar el zâmbește in coltul gurii și mă strânge în brațele lui.

,,Mulțumesc că mă ierți, însă... Nu pot accepta" Îmi spune și dispare sub ochii mei.

Mă pun in genunchi pe podeaua rece și îmi îngrop fata în palmele mele fierbinți, dând drumul lacrimilor.

































Lumea a fost cucerita de vampiri {FINALIZATĂ}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum