Lumea a fost cucerita de vampiri {FINALIZATĂ}

Capitolul II: Plecarea

(La Media e Kyle)
Din perspectiva lui Kyle

,,Sunt mama ta" îmi spune Madison. Cuvintele ei se aud ca un ecou nesfârșit in capul meu. Ea e mama mea? E imposibil! Tata mi-a spus că a murit după ce eu cu sora mea ne-am născut.

,,C-ce?..." Spun cu un glas stins în timp ce o lacrimă se rostogolește pe obrazul meu.

,,Nu o asculta Kyle, e doar o femeie nebuna care cerșește atenție!" Îmi spune tata. Nu știu pe cine sa cred. Pe tata sau pe Madison?

,,Kyle, trebuie să mă asculți, îmi pare extrem de rău că nu am fost cu tine tot acest timp, dar am fost ținută captiva acolo, nu am știut nimic de tine. Eram așa îngrijorată încât rănile de pe corpul meu nu aduceau aceeași durere cum o aducea faptul că nu te am lângă mine, dragule" îmi spune Madison cu lacrimi in ochi ,,Dar acum sunt foarte fericita sa te vad aici, propriul meu copil in carne și oase" mă ia în brațele ei calde.

O liniște apăsătoare se lasă în sufragerie. Nimeni și nimic nu face vreun zgomot. Toată liniștea este sparta de vocea tatălui meu.

,,Pleacă din casa mea!" Țipă tata la ea, dar eu o prind strans de mână.

,,Nu pleacă nicăieri!" Ii spun tatei.

,,Ba pleacă chiar acum!" Ochii tatălui meu au devenit roșii ca sângele.

,,Bine, o să plece! Însă nu fără mine, merg cu ea!" Ii spun tatei.

,,Fie, dispari din castelul meu trădătorule!" Urla tata la mine, iar eu o iau pe mama de mână și ieșim din castel.

,,Haide mamă" ii spun, dar apoi mă opresc neștiind unde sa mergem ,,Ă...-"

,,Am și eu un castel, ce crezi, că am stat doar acolo?" Zâmbește mama. O ador, după faptul că a trecut prin atâtea chinuri, încă este fericita. Nu știu cum reușește, eu nu as putea.

Mă ia de mână și mergem amandoi spre castelul ei. Nu a durat mult sa ajungem până acolo, e cu câteva străzi distanță de castelul tatălui meu.

Mama deschide ușa mare din lemn masiv, aceasta provoacă un scârțâit puternic care ne face pe amândoi să tresărim.

,,Nu am mai fost de mult aici" spune mama cu referire la ușă.

Aprob din cap, iar ea închide ușa.

,,Brr, s-a făcut destul de frig afară" îmi spune ea cu glasul ei blând.

,,Mamă...mi-ai lipsit..." Ii sar în brațe și le dau drumul lacrimilor. Nu mă pot abține, nu as schimba momentul asta cu altceva pentru nimic în lume.

,,Fiule..." Mă strânge tare în brațele ei.

,,Te iubesc mamă" îmi îngrop fata în pieptul ei.

,,Și eu fiul meu" îmi șoptește.

După câteva minute bune decidem sa ne despărțim din îmbrățișare. Mama s-a dus să aprindă focul în șemineu, iar eu îmi caut camera. Castelul asta nu este la fel de mare ca și al tatălui meu, dar totuși, tot e mare.

,,Kyle!" Mă strigă mama.

,,Vin acum!" Strig înapoi și cobor scările. În sufrageria o văd pe mama stand pe un fotoliu lângă șemineu cu doua cesti de ceai in mâini.

,,Stai aici fiule" îmi face semn sa mă așez pe fotoliul de lângă al ei. După ce m-am așezat, mi-a dat ceașca cu ceai de fructe de pădure. Presupun că e una din preferințele ei.

,,Sunt fericita sa îmi petrec clipele alaturi de fiul meu drag" îmi spune cu vocea ei blândă și calma care îmi alina urechile in cel mai minunat mod.

,,Și eu sunt la fel de fericit mamă. Hmm... Niciodată nu am pronunțat așa des cuvântul 'mama', însă, o să o fac mult mult mai des de acum înainte." Ii zâmbesc.

Sorb din ceaiul de fructe de pădure făcut de mama, e la fel de dulce ca și ea.

,,E târziu fiule, haide să mergem la culcare" se intinde până îi pocnesc toate oasele din corp.

,,Deja?" Rad.

,,Haide, mereu am vrut sa spun asta" râde.

,,Bine, noapte buna mami" râd și o iau în brațe, iar apoi urc scările spre dormitorul meu. Mă așez în pat și mă holbez la tavan. Nu simt nevoia de a dormii, sunt plin de energie, dar voi sta locului, trebuie să o las pe mama sa se odihnească. Are nevoie de asta.