Lumea a fost cucerita de vampiri {FINALIZATĂ}

Volumul II: Prolog

Tocurile de catifea ale pantofilor lui creau un ecou în holul îngust care duce către temnițele ruginite, vechi de sute de ani.

Răsuflarea lui apare clar din cauza frigului din holul plin de pânze de păianjen și mucegai, singurul sunet auzit de el erau bătăile inimii ei.

Le putea auzi foarte clar, chiar mai clar decât urletul unui lup intr-o noapte cu lună plină.

Pașii lui se apropiau din ce in ce mai mult de temniță, ei determinandu-i o frică îngrozitoare.

Inima ei bătea din ce in ce mai tare, iar frica era incontrolabilă, imposibil de stăpânit.

A ajuns în fața temniței ei, purtând pe față cel mai diavolesc rânjet pe care îl avea, însă ea avea chipul unui mielușel speriat, parcă înconjurat de o haita de lupi.

,,Bună seara Madison" șoptește Harold cu glasul lui ragusit și rece. Ea își ridică privirea înfricoșată spre el, imediat obrajii ei fiind împânziti de lacrimi reci ca și sufletul lui.

Madison nu mai era aceeași persoană ca înainte. Era atât de slabă incat aproape i se vedeau toate oasele, părul ei blond, acum era unul spălăcit și uscat, ochii ei albaștrii și-au schimbat culoarea în roșu din cauza lipsei de 'hrană'.

Harold deschide ușa temniței și intră înăuntru, încuind ușa după el, iar apoi punandu-se in genunchi in fata lui Madison.

,,T-te rog nu m-mă m-mai ră-răni..." Spune ea mai mult ca o șoaptă, vocea ei fiind una slabă.

Harold rânjește.

,,Sunt sigur că înainte erai mai curajoasă" râde ,,Păi, acum nu ești nimic mai mult decât o ființă respingătoare, fricoasa și urâtă. Nu ți se potrivește cuvântul 'femeie' " îi spune el cu un ton rece.

Lacrimile au început să curgă dinnou șiroaie din ochii sângerii ai lui Madison, de multe ori credea că nu trebuie sa bage in seama ce spun ceilalți, dar când i se spuneau des, începe să considere acele lucruri adevărate.

,,Încetează să mai plângi, meriti tot ce ți se întâmplă Soul, meriti aceeași soartă ca și a părinților tăi jalnici" Urlă la ea, iar apoi ii da o palmă peste față, aceasta căzând pe jos.

,,Aproape am uitat" rânjește el și apuca lanturile din fiecare colt al temniței. O prinde pe Madison de par, iar apoi ii prinde fiecare lanț de cate o mână și de cate un picior.

,,TE ROG, NU, TE ROG, TE IMPLOR, NU DINNOU!" Urlă ea și începe să se zbată în lanțuri.

,,Taci târfo!" Ii da o palmă peste față.

Harold scoate niste lame din buzunarul din spate al pantalonilor lui și se apropie rânjind spre ea.

,,NU, NU, NUUUUUUUUUUUU" Urlă ea de durere când simte lamele intrându-i in pielea ei palidă de pe mâini.

Fiind un vampir, putea supraviețui, dar era greu să suporte durerea apăsătoare provocata de bărbatul pe care credea că îl iubește.

Boooon. Ăsta a fost și prologul mult așteptat 😁. Sper că va placut și... Ieri am rămas puțin uimit de comentariile primite la postarea 'intreabare pentru wattpad-iști', asta fiindcă sunt băiat. Nu vreau sa insinuez ceva de genu' ,,Chiar așa de greu era de ghicit?!", in nici intr-un caz, eram doar curios csf. In fine, ly guys 💓