Prima privire

Capitolul 2 : Orașul îngerilor

Aleg fericirea în locul suferinţei. Fac spaţiu pentru ca viitorul necunoscut să-mi umple viaţa cu surprizele care încă n-au venit , cu gândul ăsta am ajuns în L.A . Era diferit  de Boston  , era mult mai cald iar casa noastră era lângă ocean , dar nu asta îl făcea diferit , oamenii erau altfel , orașul ăsta avea un miros ciudat , mirosea a libertate . Ceva nou pentru mine , nu m-am simțit niciodată liberă în Boston ... Doamne vorbesc de parcă aș fi stat într-o închisoare ....ooo stai , chiar am stat , glumesc . Da , aveam două zile să mă acomodez cu locul ... trebuia să mă duc și la  școală , nu ? În mintea mea era doar un singur lucru legat de școală , speram sa nu fie ca la vechea școală. Nu vreau să mă plâng  , acolo nu era chiar așa rău , dar nu mă simțeam ,,EU". Totul trebuia să fie diferit ! Mama mi-a dat voie să îmi aranjez camera cum vreu ... nu se aștepta să îmi pun un hamac în cameră , dar na....L.A. Și iată că după două zile de ,, făcut cunoștiință cu noul oraș " ajung în fața liceului ,,Studio ART 23"  , și ce văd ? Vă spun eu ce văd ! Copii cântând și dansând ...nu știu , nu știu cum să explic sentimentul pe ca l-am trăit , a fost ciudat deși îmi doream să mă duc să fac cu cunoștiință cu toată lumea dar ceva mă oprea , cred că  tot entuziasmul și bucuria aceea o manifestam doar în interior 😥. Nici nu intru bine în curtea liceului , și aud :
- Cataleya ?
Mă uit în spate , și vă o fată cu un păr roșu și creț ...o știți pe Nenfricata ? Exact așa avea și ea părul . Avea niște ochi verzi , un verde ciudat nu mai întâlnisem acea culoare ...
- Da ?
- Eu sunt , Cleo . Îmi pare bine !
- Și mie .
- Mi-am dat seamă că ești eleva cea nouă .
- OK.....
- Eu mă ocup  de elevii nou-veniți , le arăt școala și clasele .
- Super , mulțumesc !
- Asta e treaba mea. Și spune cum te simți în L.A ?
- Momentan , mă simt bine , ca un intrus , dar bine ...
- Așa e la început , nici eu nu m-am născut în Los Angeles .
- Chiar ?
- Da , m-am născut în Detroit , m-am mutat acum 4 ani în oraș și acum nu aș mai vrea să plec .
- Mda...sper să mă acomodez.
- Uite , aici e clasa ta .
- Aici ?
-  Istoria artelor ? Prima ta oră este de istoria artelor ...
- Da ...
- Ce este ?
- Nimic .
- OK ...Ne vedem mai târziu !
- Bine.
A fost bizar , ce om prietenos și sociabil . În fine , momentul în care am intrat în clasă a fost ...a fost  . Am intrat , și prima persoană pe care am văzut-o a fost profesorul Jeffrey , un om înalt cu barbă , un stil vestimentar inspirat din moda englezească , foarte tare tipul  .
- Tu trebuie să fi Cataleya !
- Eu sunt !
- Foarte bine , poți stai lângă domnul Jonshon.
- Domnul Jonshon ?
   - Banca a treia , mi-a raspun el zâmbind .
"Domnul Jonshon " , era un băiat brunet , cu ochii albaștrii , puțin mai înalt ca mine , avea un aer de  ,, bad boy " .
- Salut , eu sunt Tom .
- Cataleya , îmi pare bine .
- Nu vei sta mult timp aici .
- Adică ?
- Nu vreau să stai aici , nu am nevoie de companie .
- Nu sunt ,,companie " , stau doar lângă tine , nu îți vorbesc , nu îmi vorbești .
- Atitudine ...Bun așa să fie .
- Așa o să fie .
Tom Jonshon , acest băiat avea ceva special sau ciudat ...nu știam , dar aveam  să aflu .
- Cleo !
- Hei , Cataleya , cum a fost prima oră ?
- Destul de bine , am stat lângă Tom Jonshon .
- Frumușelul ...
- Cum ?
- Aproape toate fetele din liceu sunt topite după el , dar el le ignoră ... nu prea comunică cu nimeni .
- De ce ?
- Nu știe nimeni .
- Interesant .
- Da , vrei să mergem la bufet ?
- Sigur ! (am spus eu , muream de foame , nu mai puteam să aștept ) .
La bufet i-am întâlnit pe Tyna și Marcus , se pare că cei doi , împreună noua mea prietenă Cleo , formau o gașcă , din care am făcut și eu parte din ziua aceea .