Cred că ființa umană este în stare de lucruri uimitoare și nimeni nu mă poate contrazice , am dovezi . Imaginația ne conduce spre stări nebănuite , cel puțin eu nu am mai trăit astfel de stări , oare mă schimb ? sau sunt aceeași și locul mă influentează ? Atâtea întrebări , puține răspunsuri ....Ziaua 35 , sunt tot în L.A și personajul Tom mă interesează din în ce mai mult . De ce ? Pentru că am găsit un om mai ascuns ca mine . Bineînțeles , nu am cercetat , nu vreu să mă atașez prea mult de subiect , nu vreau ...s-au poate ....nu , nu vreau . Diminețile de marți întodeauna m-au binedispus , au ele ceva anume și știu ce : Clătite !!!!yamiiii. - Cataleya o sa întârzii la școală ! (mama mă grăbește tot timpul , nu am întârziat niciodată dar mama spune că "trebuie să fiu cu un pas înaintea timpului " , cu un pas din punctului ei de vedere , cu un kilometru din punctul meu de vedere , mă trezește cu 2 ore mai devreme , nu e normal ...😴) - Vin acum ! - Grăbește-te ! - Bine ați venit la maratonul "cât de repede poți ajunge la școala" , sunt gazda dumneavoastră preferată Cataleya și voi urmăriți ,, Fugă show " ! - Cât sarcasm .... - Știu - Și , cum e la noua școală ? - Destul de bine , mi-am făcut câțiva prieteni...cred - Crezi ? - Îi știu de puțin timp , nu sunt chiar prieteni ... - Încercă să socializezi , cunoaște noi mentalități . - Și dacă nu îmi plac ? - Acceptăi ! - Nu mă accept pe mine , am spus eu șoptit... - Poftim ? - Am spus ,,bine " - OK , să te duc la școală! - Mă duc singură ... - Singură ? - Nu...mai vine și o zână cu mine ! - Amuzant . - Știu ! Pot să mă duc și singură , învăț și eu locurile ... - Bine , cum vrei ! - Mulțumesc , am plecat . Pa! - Ai grijă de tine ! - Și tu ! Era prima dată când mergeam singură prin Los Angeles ...Minunat , era minunat . Două străzi și ajungeam la școală , și dintr-o dată: - Cataleya , stai ! - Tom ? , eram șocată ... Tom mă striga pe mine ... - Ce faci ? - Bine , mă duc la școală... - Și eu . - Văd . - Uite știu că am început cu stângul , dar cred că putem să o luăm de la început ! - Început ? - Eu sunt , Tom ! - Cât o sa regret asta ,mi-am spus . Eu sunt Cataleya ! - De obicei nu sunt așa ... - Așa cum ? - Răutăcios .... - Interesant . - Ești supărată pe mine ? - Nu sunt supărată , nu pot sa fiu supărată pe cineva pe care nu îl cunosc , acum scuzămă , nu vreau să întârzii la școala . - Cata.. Nu îmi vine să cred , vorbea cum mine , era așa de schimbat ,diferit de prima zi ....dar nu îmi păsa mă detașasem de tot ce era legat de acest om . - Cleo , știi cumva unde pot găsii o carte despre arta Medievală ? - Cred că biblioteca școlii are câteva volume interesante . - Biblioteca școlii ... - Clasa de muzică , de două ori stânga și apoi dreapta . - Mulțumesc ! - Pentru puțin , ne vedem mai târziu ? - Da ! - Bine. Arta Medievală , bibliotecă ce poate fi mai frumos ? Nimic , absolut nimic ... sper că simțiți sarcasmul . Și ca totul să fie complet , ghiciți cine mai era acolo ...,,Tom eu nu vorbesc nimeni " . Am trecut pe lângă ca și cum nu l-aș fi cunoscut ...Nu am nevoie de prieteni , nu am nevoie de nimeni , am nevoie de mine . Câteva săptămâni nu am vorbit cu Tyna , Cleo sau Marcurs , am foat doar eu cu mine și picturile mele , muzica și gândurile mele . Începusem să mă simt ca în Boston , eram din nou eu cea veche ... . Poate mă simțeam mai bine așa , așa fusesem toată viața , singură, fără prieteni ... viața e un joc atât de complicat . De ce ? De ce e totul atât de complicat , oare eu nu sunt normală ...? Imaginația , mintea mea îmi impune starea asta de neadaptare...Imaginația îmi crează diferite idei despre lume ? Sau poate nu ? Nu știu ce să mai cred ...Cred că sunt bolnavă , bolnavă de singurătate ...Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit.Câtă vreme suntem sănătoşi, nu existăm. Mai exact nu ştim că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătăţii, după ignioranţa de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conştiinţa că are tot universul în faţă, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
