Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
''Fiecare individ este pieritor, dar evoluţia la care participă şi el nu piere niciodată şi astfel viaţa se va găsi mereu înainte pe drumul evoluţiei. Evoluţia nu înseamnă să-ţi lungeşti viaţa, ci înseamnă să trăieşti cât mai multe momente de fericire şi înţelepciune. Evoluţia biologică este prea înceată pentru specia umană. În următoarele câteva decade va fi lăsată în mizerie." Evoluția umană ? Interesantă lecție , profesorul Hilger are tot timpul lecții interesante , chiar îmi plac aceste teme , legate de ființa umană , mă fascinează ...în schimb pentru Cleo sunt o adevărată pierdere de timp... Cleo : O să mor ... Cataleya : Nu o să mori . Cleo : Serios ? De două ore vorbește despre evoluția omului ... Cataleya : Ce ciudat . Oare de ce abordează acest subiect de fiecare dată ? Ooo , stai , pentru că materia pe care o predă se numește "Teoria evoluției umane " ! Cleo : Sarcasm ? Cataleya : Cred că da ! Cleo : Ai mai vorbit cu Tom ? Sau măcar te-ai gândit la ce ți-a spus ? Cataleya : Omul înțelept reprezintă specia căreia îi aparţin toţi oamenii moderni. Homo sapiens este una dintre speciile grupate în clasa Homo, însă este singura care nu a dispărut. Cleo : Nu asta te-am întrebat ! Cataleya : Știu ce m-ai întrebat , dar eu vreu să fiu atentă la lecție . Cleo : Sau să eviți subiectul ... Profesorul Hilger : Aceasta a fost lecția de azi , pentru data viitoare a aveți un proiect pe echipe despre : ,, Evoluția omului modern " . Echipele sunt următoarele : Cleo Jonshon și Betty Roger , Marcurs Saret și Tyna Ronetto Cataleya McCarthy și Tom Jonshon , Luther Ravaleo și...( restul nu a mai contat ) ... Eram în echipă cu Tom ..... Tom : Suntem o echipă . Cataleya : Așa se pare .... Tom : Așa se pare ... Cataleya : Uite cum facem , eu fac toată treaba și îți trimit materialul pe care trebuie să-l înveți , ok ? Tom : Nu ! Cataleya : De ce ? Tom : Tu vrei să scapi de mine ? Cataleya : Da . Tom : Nu mă așteptăm la un răspuns așa de direct . De ce vrei să scapi de mine ? Cataleya : Îmi place să lucrez singură . Tom : Serios ?! Cataleya : Foarte ! Tom : Vom lucra împreună ! Ce zici de ora cinci , la bibliotecă ? Cataleya : Am vreo altă opțiune ? Tom : Nu ... Cataleya : Ne vedem ... Și am plecat spre casă . Pe drum mă gândeam ... nu știu la ce mă gândeam . Eram speriată ? Poate . Eram emoționată ? Desigur . Eram îndrăgostită de Tom ? Cel mai probabil .Am ajuns acasă și primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi găsesc ținuta potrivită . Nu știu dacă știți dar eu nu am nicio fustă în garderobă , niciuna . Așa că m-am îmbrăcat într-o salopetă neagră cu o cămașă albă pălărie și o pereche de botine vișinii . Ce ziceți ? O combinație destul de bună , nu ? Eu așa zic ...Cleo în schimb .... Cleo : Botine vișinii ? Cataleya : Da ! Cleo : Nu se potrivesc ! Cataleya : Ba da ! Ele sunt pata de culoare ... Cleo : Dar unde te duci ? Cataleya : Ies în oraș . Cleo : Unde ? Cataleya : În oraș . Cleo : Unde ?! Cataleya : Tu mă și auzi când vorbesc ? Cleo : Unde ? Cataleya : Mă plimb , pe străzi , caut pokemoni ... Cleo : Ciudat ! Și Tom se pregătește să se plimbe străzi ... Cataleya : Se pregătește ?! Cleo : Ahaaa , ieși cu Tom ! Cataleya : La bibliotecă , lucrăm pentru proiect . Cleo : Deja ? Cataleya : Da , eu i-am spus că vreau să îl fac singură dar .... Cleo : Crezi ar fi ratat el ocazia asta ? Cataleya : Ce ocazie ? Mergem la bibliotecă . Cleo : Tu o să fii la bibliotecă ? Cataleya : Sigur . Cleo : Pentru el e de ajuns . Cataleya : Încetează ! Cleo : Tom a plecat deja . Cataleya : Atunci ... Cleo : Vorbim mai târziu ! Cataleya : Vorbim ... Și am închis telefonul , deși nu aș fi vrut ... Nu voiam să merg la bibliotecă , nu voiam să îl văd , nu voiam nimic . Dar ...m-am dus , mai hotărâtă ca niciodată , cu pași siguri , cu privirea înainte , eram un iceberg , până l-am văzut și m-am topit ....Mda... era acolo în fața bibliotecii , purta o geacă din piele , o cămașă de blugi , o pălărie ...era atât de Fashion și de parcă nu era de ajuns , mai avea și aerul acela de badboy . Tom : Ai ajuns ! Am văzut atât bucurie în cuvintele lui "Ai ajuns " era ca un copil , atât de simpatic . Cataleya : Am ajuns ...( încercam să nu par emoționată , nu voiam să vadă asta ...nu știu de ce , dar simțeam că aș putea fi inferioară , ăsta e cuvântul ? nu cred , e prea dur ...) Tom : Am luat cărțile . Cataleya : Cum adică ai luat cărțile ? Tom : Le-am împrumutat , am fișă . Cataleya : Și nu intrăm ? Tom : Unde ? Cataleya : În bibliotecă ! Tom : Aaa , nu . Cataleya : De ce ? Tom : Pentru că o sa mergem într-un loc mai frumos . Cataleya : Mai frumos , zici ... Tom : Ai încredere în mine , să mergem . Să am încredere în el ? Nu am încredere în mine . Voia să mergem într-un loc frumos ? Unde ? Ce înseamnă loc frumos pentru el ? Mă duce la fast-food ? Glumesc , trebuia să am încredere ... și aveam . Cataleya : Deci , unde mergem ? Tom : O să vezi ! Cataleya : Sunt un om foarte curios ... Tom : Megem la locul meu preferat , de fiecare dată când sunt trist sau vreau să fiu singur merg în acest loc . Cataleya : Când vrei să fii singur ? Tom : Da , nu am mai adus pe nimeni în acest loc . Cataleya : Nimeni ... Tom : Da ! Nu am mai adus me nimeni , tu ești prima persoană care vede acest loc . Cataleya : Eu ? Tom : Tu . Nu știu de ce , dar simt ca vreu să vezi acest loc , simt că trebuie să fi acolo . Am zâmbit , vorbele lui îmi gâdilau sufletul ... Vorbea așa frumos , îi credeam fiecare literă , fiecare sunet , nu înțeleg cum ... dar o făcem . Tom : Am ajuns ! Cataleya : Tom ... Tom : Ce este ? Cataleya : Este un superb ! Era extraordinar , era un colț de rai și asta nu pentru că Tom era cu mine ...Era un loc liniștit , așa de romantic , cred , nu știu să explic ... Era o grădină părăsită , dar nu arăta ca o grădină părăsită , voi înțelegeți ce spun eu aici ? Tom : Știu . Vino ! Am mers pe o potecă , drum ...Am trecut de câteva tufișuri și am ajuns în dreptul unui copac . Tom : Uite , ăsta e cel mai liniștit loc din lume. Cataleya : Este ... Tom : Așteaptă aici ! Cataleya : Ok... Am așteptat cam zece minute și dintr-o dată îl văd pe Tom cu un coș și o pătură . Nu m-am așteptat la asta , era o imagine desprinsă din filmele romantice clasice . Ea îl așteptă pe el la umbra unui copac , el vine ca un prinț .... A fost ceva neașteptat , o surpriză frumoasă . Toate eforturile mele erau în zadar , încercam atât de mult să nu îmi arăt emoțiile , atât de mult... Tom : Mă ajuți ? Eu eram atât de surprinsă încât a fost nevoie să mă întrebe de două ori . Cataleya : Sigur ! Tom : Uite asta vine aici , coșul în partea asta și gata ! Ne așezăm ? Cataleya : Nu , stăm în picioare . Tom : Sarcasmul tău mă omoară . Cataleya : E frumos aici ... Tom : Tu faci locul și mai frumos ... M-am făcut o pătlagică , deci emoțiile mele au devenit evidente ... Cataleya : Și ce cărți ai găsit ? El a zâmbit , un zâmbet ștrengar , atât de natural , de frumos . Tom : Uite , cred că aceste cărți o să ne ajute . Cataleya : Super , sunt foare bune . Am găsit și eu câteva informații interesante , câteva opinii ale unor oameni de știință ... Tom : Și ce spun aceste ,,opinii" ? , spuse el luând o gură din tarta cu mere .... Cataleya : Spun că : ,, Selecția naturală se face prin alegere şi exterminare. Cei care nu suportă supremaţia celor evoluaţi sunt eliminaţi din grup sau exterminaţi. Oamenii slabi nu trebuie să se reproducă. Acesta este singurul mod în care oamenii pot evolua." sau că ,,Aproape toate formele de viaţă din trecut, inclusiv plante, animale şi chiar forme de viaţă umanoide, au fost înlocuite în cursul procesului evolutiv. Nu există structuri permanente în natură. Presupunerea că omul este produsul final al evoluţiei este bazată pe proiectarea îngustă a sinelui. Omul nu este o entitate autonomă separată: suntem integraţi în natură şi dependenţi de aceasta pentru a supravieţui." Sunt multe informații pe care le putem aborda și transforma în argumente . Tom : Tartă ? Cataleya : Ai fost atent la ce am vorbit eu ? Tom : Sunt atent la toate cuvintele tale Cataleya : Chiar așa ... Tom : De ce ? Cataleya : Nu înțeleg ? De ce , ce ? Tom : De ce tu ? De ce dintr-o dată mă simt altfel ? De ce fiecare cuvânt pe care îl spui pentru mine înseamnă totul ? De ce m-am îndrăgostit de tine ? Cataleya : Nu știu , viața îți oferă sentimente pe care nu le poți înțelege ... Tom : Dar eu înțeleg acest sentiment . Cataleya : Ești norocos ! Tom : Iubesc ! Sunt norocos ? Cataleya : Posibil ... În secunda aia s-a apropiat și mai mult de mine , îi simțeam emoțiile , aproape îi citeam gândurile , aveam una și aceeași respirație dar eu...m-am îndepărtat . Cataleya : Deci cum vom proceda ? Tom : În legătură cu ...? Cataleya : ,,Evoluția omului modern " . Tom : Păi hai să căutăm informații . Nu știu de ce , dar simțeam o dezămagire în privirea lui , dintr-o dată ...Dar am trecut peste și ne-am concentrat asupra proiectului . Dacă îl privei pe Tom de la distanță aveai impresia că este un ,, golan " , un băiat paralel cu școala ...dar dacă stăteai de vorbă cu el și te axai pe un subiect , te puteai simți puțin inferior, bineînțeles , nu a fost cazul meu , eu eram doar emoționată . Tom : Tu știi ce simt pentru tine , tu ce simți pentru mine ? Cataleya : Nu știu , nu știu dacă ce simt eu e normal ... Tom : Cum adică ,, normal " ? Cataleya : Tom , uite cum stă treaba , eu în Boston , nu aveam prieteni , adică aveam , dar nu erau așa cum sunt Cleo , Marc , Tyna ...tu . Erau pur și simplu colegi . Tot ce trăiesc eu acum este nou pentru mine , nu știu cum să gestionez aceste sentimente , nu știu cum .... Și dintr-o dătă m-am oprit din vorbit ...și am simțit cum emoțiile îmi cuprind întreaga ființă , îmbrățisarea lui Tom făcuse asta , mă oprise din vorbit , din gândit , din tot ... Nu am știu ce să fac , așa că l-am îmbrățișat și eu ... Tom : Cataleya , mica mea artistă , totul o să fie bine ...Eu sunt aici ! Cataleya : Știu că o să fie bine . Și mai știu ceva . Tom : Ce anume ? Cataleya : Că am un 1,75 înălțime , și e cam greu să îmi spui "mica mea artistă" ! Tom : Iubesc , modul în care strici momentele aproape romantice ... Cataleya : Asta fac eu ! Tom : Asta faci tu , mă faci un om mai bun ... Cataleya : Cred am terminat cu proiectul pe ziua de azi . Tom : Din nou ! Cataleya : Mergem ? Tom : Cum vrei . Cataleya : Mergem , am o temă destul de grea pentru istoria artelor medievale ... Toma : Miss Lipko ? Cataleya : Da . În drumul spre casă am vorbit destul de multe cu Tom , am aflat că face pian , vioară , chitară , deși este la un profil de arte plastice . Am aflat că mama lui a murit acum cinci ani , și momentul ăsta l-a afecta mult , atât de mult încât într-o perioadă devenise un adevărat delicvent , și mai multe nu a vrut să îmi spună ... Cataleya : Cred că mă descurc de aici ... Tom : Vrei să scapi de mine ? Cataleya : Nici vorbă , dar mă descurc ... Tom : Vreu să te gândești la tine ! Cataleya : La mine ? Tom : Da , la tine ! Doar așa te poți gândi și la mine . Trebuie să te gândești la sentimentele tale , la ce simți , la tot... Cataleya : Mulțumesc ! Tom : Pentru ? Cataleya : Pentru că ești aici ! Și acela a fost momentul meu de nebunie .L-am strâns în brațe , simțeam că nu trebuie să îi mai dau drumul , și el a simțit același lucru , sunt sigură... Tom : Mereu ... Cataleya : Trebuie să plec ! Mulțumesc pentru azi , pentru că mi-ai arătat locul tău secret . Tom : Și eu îți mulțumesc , pentru că ți-ai lăsat sentimentele să vorbească ! Cataleya : Ne mai vedem ! Tom : Ai grijă de tine ! Cataleya : Și tu ... Și ne-am despărțit , tot drumul m-am gândit la el , la vorbele lui , la sentimentele mele . Am fost slabă , oare asta face iubirea , te face slab ? Începuturile unei iubiri împărtășite sunt tot ce-și poate închipui un om ? O iubire adevarată înseamnă să nu poți gândi contrariul ei ? Probabil , cert e că primele cuvinte au fost spuse .
