Prima privire

Capitolul 6 : Tom

Teama de viitor , este cel mai teribil sentiment . Uneori viața te pune în situații pe care nu crezi că le vei depăși , că acolo se oprește lumea ta , că sufletul tău se stinge cu fiecare secundă . Și atunci viața devine cea mai grea pedeapsă , cea mai sângeroasă rană , mintea ta caută soluții logige , complexe , în timp ce esența inimii vrea doar liniște . Nu știu de alții oameni dar eu mă lupt cu mine în fircare secundă , mă lupt cu conștiința mea , nu știu dacă sunt un om bun sau rău , dacă merit toate lucrurile pe care le am , dacă sufletul meu merită să trăiescă printre celelalte suflete . Am ajuns la concluzia că nu știu multe lucruri despre mine , și mi-am dat seama de asta după moartea mamei . Atunci mi-am dat seama , că totul are un sfârșit , doar că pentru unii vine prea devreme . Și pentru ea și pentru mine totul a fost prea rapid , prea dur . Suferința pierderii , îți macină toată viața sufletul , nu poți uita durerea , nu poți să îngropi sentimentele și să uiți de ele .... nu poți , ele vor fim mereu cu tine , mereu....Eu sunt Tom Jonshon , un adolescent matur , cred , a cărui viață s-a schimbat în mai puțin de patru luni ... Știam că mama e bolnavă , dar nu știam că e atât de grav ...Nu a vrut să-mi spună , a vrut să mă protejeze , nu a vrut să sufăr . A crezut că dacă va pleca dintr-o dată îmi va fi mai ușor , a crezut ... Nu a fost ...După ... ei , nu pot să pronunț cuvântul , am avut parte de cele mai haotice schimbări din viața mea . Am început să consum substanțe , să beau , am considerat că dacă fac astfel de lucruri voi uita , dar nu s-a întaplat așa , lucrurile au devenit și mai negre . M-am alaturat unei găști , am facut chesti urâte , de care nu sunt mândru și nu voi fi . Am conștientizat într-un final , că nu așa vreau să fiu , că nu așa sunt eu ...și am încercat să ies , încet , încet cu pași mărunți ...Am început să renunț la vicii , nu la toate dar la cele mai nocive am renunțat , am încercat să-mi gasesc alte preocupări și am găsit . Acum am un studio de pictură și nu de mult timp am început să cochetez cu muzica ... viața mea se schimbă însă ghearele trecutului mă trag înapoi . Este greu să rupi o etapă din viața ta , și când intervin și persoane în jocul evadării , totul se complică. Trebuie să crezi în schimbare , doar așa vei reuși , altfel nu se poate ...Am auzit că iubirea vindecă , nu am crezut . De ce ? Pentru că nu am crezut în acest sentiment . Era prea simplu , te îndrăgostești și gata , totul s-a rezolvat , dar mi-a picat fisa într-un final , nu totul e complicat , nu totul trebuie sa fie spectaculos ca să atragă , simplitatea este cea mai frumoasă bijuterie . Această simplitate am văzut-o și în Cataleya , deși are 18 ani , maturitatea nu se află în câmpul ei de descrieri , dacă pot spune așa . Este matură dar doar în cazurile extreme , când uită tema la .... tema , când uită tema. Mă face să zâmbesc , pur și simplu. Ochii ei verzi , părul roșcat , privirea de miel care ascunde un adevărat leu , sunt totul ...În plus unde găsești un artist care să fie bun la sport ? Mai rar ...

Cataleya : Salut ! Tom ?

Tom : Nu .

Cataleya : Amuzant ...Ce faci în după-amiaza asta ?

Tom : Nu știu , nu am nimic stabilit ....

Cataleya : Super ! Îți place baschetul ?

Tom : Vrei să mergem la un meci de baschet ?

Cataleya : Vreu să mergem să jucăm .

Tom : Baschet ?

Cataleya : Nu , golf ...

Tom : De ce ?

Cataleya : Păi... Nu am mai jucat de când am ajuns în L.A , și ... vreau să joc

Tom : Tu ești fată , artist , dar joci baschet ?