Îmi scot cu grijă rochia turcoaz scurtă și plină de paiete în partea în care îmi acoperă sânii și o atârn cu umeraș cu tot pe clanța ușii astfel încât să nu se șifoneze. Sub ea, îmi potrivesc pantofii argintii înalți, care mă avantajează și îmi oferă încă doisprezece centimetri în plus, și care îmi vor completa ținuta din seara asta. Doar privindu-le, mă simt excitată în privința locației unde urmează să ajung, precum o fecioară în noapte nunții, și de altfel cea mare.
Nu că aș fi vreo mireasă, și cu atât mai puțin virgină!
Nu las ca buna dispoziție să-mi fie stricată nici măcar de durerea de mușchi ale membrelor inferioare, care se datorează faptului că de două săptămâni am început să alerg câte o jumătate de ceas seara, de trei ori pe săptămână, de atunci de când, fără să mintă, cântarul a arătat cele două kilograme puse pe mine, dar și faptul că nu mai sunt chiar la douăzeci de ani.
Degeaba încercasem aspirina, așa cum mă sfătuiseră cei pe care îi întâlnisem pe traseul meu, prin parc, observându-mi discomfortul de pe fața schimonosită de durere. Asta nu ajutase deloc, și nici când mărisem doza, la două comprimate pe zi, acum câteva seri.
Având mai puțin de o oră la dispoziție, până când Angela urmează să ajungă în fața complexului de locuițe unde stau și tot atâta timp pentru ca să îmi aplic machiajul pe față, mă grăbesc să fac asta, dând drumul la televizor pe un canal de muzică, în timp ce îmi antrenez, și fredonez cu picioarele ritmul.
Cu un blash rose și un ruj mat, de culoarea piersicii, îmi admir în oglinda rezultatul, după care trag încet ușa în urma mea, lasându-mi pașii să mă poarte în lumea nocturnă.
- Îmi place culoarea, e primul lucru pe care mi-l spune Angela după ce mă așez în scaunul mașinii.
- Felicitări! îi zic și eu, sărutând-o pe obraz și îmbrățișând-o stângaci, atât cât ne permite spațiul dintre scaune. Unde e Cara?
- O să treacă John să o ia. S-ar putea să fi ajuns deja acolo, și apăsând pedala de accelerație, pune mașina în mișcare.
Skrillex și " Kioto " îmi sparg timpanele, când bodyguardul masiv și deloc prietenos, pironit în fața localului deschide ușile duble care ne permit intrarea înăuntrul clubului. Factory's e arhiplin, iar spațiul destinat dansului foarte aglomerat. Două cuști cu bare de metal care atârnă din tavanul înalt găzduiește animatoare, într-un dans care mă amețește , iar barul se află undeva în partea stângă cu rafturi umplute de sticle care mai de care colorate și atrăgătoare pentru ochi.
Un ospătar simpatic și înalt, îmbrăcat în negru și având emblema cu logo-ul clubului imprimat în piept ne apare vesel în față, atunci când noi rămânem pe loc, incapabile să ne orientăm în atmosfera delirantă care plutește în jurul nostru.
- Doamnelor, permiteți-mi să vă conduc la masa dumneavostră. Vă rog să mă urmați, spune el după ce Angela confirmă numele pe care a fost făcută rezervarea.
Cara și John sunt așezați la masă, având fiecare câte un pahar în față, în timp ce eu încerc să mă hotărăsc ce vreau să beau. Ospătarul, pe al cărui ecuson e scris Raul, și bănuiesc numele lui, mă ațintește cu privirea, răbdător, fără să își întrerupă rânjetul de pe față la vederea decolteului meu, bănuiesc, și nu la cum studiez eu fascinată, meniul. Brusc, mi se face cald și înjur în sinea mea proasta-mi inspirație de a-mi fi lăsat părul desfăcut, în bucle răzlețe, pe spate.
- Pentru prima dată aici? se interesează el, așezându-si pixul cu care a luat comenzile de după ureche.
Dau afirmativ din cap, iar ospătarul, luându-și poziția de drepți și întorcându-se pe călcâie, se îndreaptă către barul aflat în direcția opusă, încercând să ocolească mulțimea care se dezlănțuie.
