Nu locuiesc într-un cartier periculos, dar bubuitul puternic care mă trezește mă face să sar ca arsă din pat și să apuc bâta pe baseball pe care o țin întotdeauna după ușa dormitorului.
Nu știi niciodată când e bine să ai așa ceva la îndemână, și în ce împrejurare îți este de folos!
Pentru că sunt încă buimacă de somn și cearceaful făcut ghem lângă mine, mă văd nevoită să îmi amintesc de cei doi ochi din cauza cărora nu am putut să dorm azi noapte și de cât mă chinuisem în încercarea de a-i ghici numele brunetului. Abia după câteva ore mă dădusem bătută, măcar până când aveam să aflu cum îl cheamă, dacă aveam să aflu, și astfel hotărâsem să îl numesc simplu, T, Ticălosul.
Abia după ce mă uit prin vizor, las bâta deoparte și deschid larg ușa casei mele.
- De ce răspunzi atât de greu? și Angela își face loc pe lângă mine.
- " Bună dimineața și ție, Vera" cred că era mai potrivit. Ca să îți răspund, însă, la întrebare : poate pentru că dorm?
O urmez pe brunetă în sufragerie, unde s-a instalat deja comod pe canapeaua cea crem, întrebându-mă în gând ce motiv are să mă deranjeze atât de devreme, având în vedere că ultima dată o văzusem în club, cu doar câteva ore în urmă.
- Nu mă întrebi de ce sunt aici?
- Asta nu ar trebui să-mi spui tu? Stai! Lasă-mă să reformulez: Angela, de ce dracu' ești aici la ora zece și treizeci într-o sâmbătă dimineața?
Mi-e dor de patul meu moale și cald, dar și mai mult tânjesc după așternutul alb, curat și parfumat. Și mă rog Cerului ca Angela să observe modul ironic cu care accentuez ora și să se care de aici, și astfel să am parte de toate astea. La un loc!
- Pentru că te scot la cumpărături, zice ea, și zâmbetul i se lărgește cât toată fața la un loc.
- La cumpărături?!
- Și o cafea, se grăbește Angela să adauge. Una neagră și tare care să te scoată din starea asta.
- Și toate astea nu puteau aștepta până mai târziu? N-ai putea să te întorci, pe la ... să zicem, patru treizeci, îi spun, plină de speranță. Stai o clipă! Care stare?
- Hmm, exact despre asta vorbesc. Haide, am nevoi de o rochie.
- De o rochie, pentru ce?
- Pentru cina din seara asta, despre care mi-au reamintit cei de la Velmar, printr-un e-mail în dimineața asta.
- De ce nu o iei pe Cara? Nu e ea partenera ta de afaceri?
- Aș lua-o, dacă aș știi de unde! Nici ea, și nici John nu răspund la telefoane și nici în apartamentul ei nu sunt.
- De unde știi asta?
- Pentru că de acolo vin acum!
- Și ce se discută mai exact la cina asta?
- Urmează să stabilim bugetul pe următoarele șase luni.
- Scumpo, nu poți să amâni?
