Povestea lui Nazlî si Selin incepe din momentul in care cele doua intra la aceiași facultate care avea sa le schimbe total viata. Cele doua sunt foarte bune prietene de cand aveau 4 ani ,aceasta prietenie le v-a lega pentru toata viața si nimeni nu...
Era ultima zi de şcoală si începutul unei vacanţe care avea sa le schimbe viaţa celor două prietene in totalitate. Prima saptamana din aceasta vacanţă a fost una plictisitoare deoarece Nazlî şi Selin se gandeau ce vor face toată vacanţa. După ce au făcut planurile pentru vacanţă, au început sa îşi facă bagajele si să se pregătească pentru plecarea la Londra, familia lui Nazlî le-a propus să rămână definitiv acolo pentru ca au gasit un loc mai bun de muncă acolo. Această decizie a fost una grea pentru cele doua prietene fiindcă toate amintirtile si toţi prietenii erau in Izmir orașul unde au copilărit cele doua prietene si acest oraș inseamna foarte mult pentru ele . După ce s-au gandit mai bine la propunerea de a rămâne definitiv acolo ,fetele au hotărât sa plece in Londra crezând ca această decizie va fi una buna si o sa le ajute si pe ele pentru ca au decis să se inscrie la una din cele mai bune facultăţi din Londra.
*Perspectiva Selin* A trecut o săptămână de cand suntem in vacanţă, in această saptamana am vizitat tot oraşul impreuna cu Nazlî, mai sunt inca doua zile pana cand va trebui sa plecam la Londra, mi-e foarte greu sa ma obişnuiesc cu această idee pentru ca aici in Izmir sunt toti prietenii mei, toate amintirile mele de cand am fost copil, de fiecare data cand mă gandesc la această plecare ma întristez. Este ora 9 dimineata, ma gandesc ca ar trebui sa imi iau câteva haine si sa fac repede un duș iar mai apoi sa iau micul dejun. Va fi o zi foarte grea si pentru mine si pentru Nazlî deoarece peste 3 ore trebuie sa ajungem la aeroport . Ma gandesc sa o sun pe Nazlî in timp ce iau micul dejun.
(Convorbire telefonică)
Selin: Hei, bună dimineața Naz' . (Aşa ii spun eu de cand suntem mici )
Nazlî: Neaţa si ţie Sel'.
Selin: Ce faci sis' , esti pregătită pentru noua noastră viaţă?
Nazlî: Sel' nu vreau sa plecam de aici si sa lăsăm toate amintirile de cand eram micuţe.
Selin: Nici eu nu vreau asta draga mea, si mie imi este foarte greu doar cand ma gandesc ca trebuie sa lasam totul in urmă o sa imi fie foarte dor de prietenii si de acest oraş, dar trebuie sa plecam pentru părinţii noştrii! ( Simt cum cateva lacrimi isi fac aparitia pe fața mea)
Nazlî: Stiu Sel' dar eu vreau sa rămâneam aici nu vreau sa imi las copilăria si orasul in care am crescut aici o sa imi lipsească mult orasul si prietenii.
Selin: Stiu Naz' si mie o sa imi lipsească foarte mult. Trebuie sa inchid ,ne vedem intr-o jumate de oră să ne luam ramas bun de la prietenii..
(Sfârşitul conversaţiei) Am terminat de vorbit la telefon si incep sa plang in hohote luandu-mi faţa in palme si incep sa ma gandesc la toate clipele frumoase petrecute in acest oraş minunat. Imi termin in lacrimi micul dejun si merg la baie să ma spal puţin pe faţă pentru ca eram foarte roşie de la plans, imi dau cu puţin fond de ten fiindcă fata mea era încercănată pentru ca nu prea am putut dormi de cand am hotărât sa ne mutam in Londra.
*Perspectiva Nazlî* Mai am 30 de minute sa ma pregatesc pentru ca eu si Selin am decis sa vizităm cateva locuri dragi noua si sa ne luăm ramas bun de la prietenii. Am decis sa imi iau o pereche de pantaloni scurţi negri, un tricou crem deschis cu ceva desen pe el si converşi mei roz.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Aşa arată hainele pe care am decis sa le port) Am facut repede un duș si m-am uitat la ceas si am vazut ca mai sunt câteva minute pana cand va ajunge Sel', mi-am luat telefonul (cel din poză) si am ieşit din casă pentru a o aştepta pe Sel' (asa ii spun eu de cand eram mici, nu lasă pe nimeni sa ii zica asa înafară de mine). Dupa ce a venit Sel' am decis sa mergem intr-un parc foarte frumos ,este parcul unde am petrecut cel mai mult timp si avem foarte multe amintiri in acel parc, odată m-am suit intr-un copac doar sa imi fac o poză si intr-o clipa de neatenţie am cazut si toţi au ras de mine doar Sel' mi-a sărit in ajutor pentru ca ii era frica sa nu păţesc ceva, inainte sa cad am apucat sa ne facem o poza foarte caraghioasă
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In timp ce ne plimbam prin parc ne-am intalnit cu două prietene foarte bune...
Selin: Buna fetelor ce faceţi?
Melisa: Hei ,bine, cum sunteţi?
Tuge: Bună dragelor!
Nazlî: Bună, fetelor eu nu ma simt deloc bine, nu vreau sa plecăm de aici ( nu m-am mai putut abtine si am inceput sa plâng îndată ce m-au vazut fetele au venit toate si m-au luat în brate, o sa imi fie foarte dor de aceasta îmbrăţişare de grup)
Selin: Imi pare Rau fetelor dar noi trebuie sa plecam pentru ca nu mai avem mult timp si trebuie sa ajungem la aeroport... O sa ne fie foarte dor de voi!
Ochii încă imi erau in lacrimi nu am prea dormit de cateva zile, si cred ca nici Sel' nu a prea dormit pentru ca ochii ii sunt incercanati si puţin roşi de la plans. Am ajuns acasa am luat-o pe draga mea prietenă in braţe si am intrat in casă, m-am uitat la ceas si am văzut ca mai avem o ora la dispoziţie sa ajungem la aeroport, mi-am verificat verificat din nou bagajul si am mers la Sel' pentru ca de acolo o sa plecăm la aeroport!
