Povestea lui Nazlî si Selin incepe din momentul in care cele doua intra la aceiași facultate care avea sa le schimbe total viata. Cele doua sunt foarte bune prietene de cand aveau 4 ani ,aceasta prietenie le v-a lega pentru toata viața si nimeni nu...
E tot întuneric, nu pot să văd nimic, o frică puternică apare, oare cine o fi și ce o vrea de la mine? Și tocmai azi?
Eu fiind blocată în gândurile mele nu aud vocea bărbatului care se tot răstea la mine să mă mișc, ieșim din nou afară, mă forțează să urc într-o mașină. Nu pot riposta, Mert unde ești?! Ce vor să îmi facă, unde o să mă ducă?
După vreo 15 minute de mers în continuu aud motorul mașinii oprinduse. Oare unde m-au adus? Oare ce o să facă cu mine? Aud o altă voce masculină care îmi spune să mă dau jos. Ce se întâmplă aici? Mi-e atât de frică. Am fost atât de blocată între gânduri că nici nu am observat că lacrimile îmi curg șiroaie peste obraji. Ce o să mi se întâmple?
M-am dat jos din mașină și nici nu am apucat bine să-mi pun ambele picioare pe pământ că sunt trasă cu forță. Unde vor să mă mai ducă? Intrăm într-o încâpere, ușor răcoroasă, eu nu mă pot potolii din plâns. Dintr-o dată ne oprim. Îmi fac curaj și întreb.
Emma: Unde sunt și ce vreți să faceți cu mine?
*voce masculină*: O să vezi!
Se răstește la mine de parcă l-aș fi deranjat cu ceva. Nu știu ce să mai fac. Mie frică de mor... Cred că ăsta o să-mi fie sfârșitul. *Perspectivă Mert*
A ajuns prințesa mea la restaurant, lacrimile îi curg pe obrăjori, se vede că îi ie foarte frică. Mi se rupe sufletul când o văd așa. O să fie surprinsă de ceea ce o să vadă și o să ne omoare pentru sperietură. Trebuie să mă duc să o aduc aici și să-i dezleg materialul de la ochi însă înainte să-i anunț pe toți să facă liniște.
Mert: Vă rog să faceți liniște, stingeți luninile.
Spun toate astea și mă îndrept spre prințesa mea, era îmbrăcată într o rochie albasta, parul prins în coc și o pereche de pantofi cred ca nu sunt prea comozi
*Perspectiva Emma* Aud pași apropiindu-se de mine, îmi este foarte frică. Simt cum cineva îmi da eșarfa de pe ochii și dintr-o data ii vad pe toți
Toți - Suprizaaaaa
Emma: Voi sunteți nebuni? Nu pot sa cred era sa mor de frică
Mert: Iubito niciodată sa nu îți mai fie frica pentru ca eu mereu o sa fiu lângă tine
Ma întorc spre cel care îmi face viata sa fie minunata, cel pe care îl iubesc enorm de mult și îl vad ca tine în mână un buchet imens de trandafiri
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Emma: Te iubesc enorm de mult
Alexia: Și pe mine nu?
Emma:Ale nu pot sa cred cand ai venit, vin-o aici bagaboanta mica
Toată seara am stat împreună am primit multe cadouri și important este ca toți pe care ii iubesc au fost lângă mine.
