Elora și Darul Stelelor

Cap 1

-Elora! Micul dejun e gata!
-Vin acum, mamă!
Soarele slab al iernii lumina camera fetei, care abia se trezise. Parul ei roșcat arăta ca și cum o pasăre își facuse cuibul în el, nu că în alte circumstanțe ar fi stat mai bine.
Jos, la parter, o întâmpină imaginea aproape clișeica pe care o vedea in fiecare diminiață- mama ei, prajind șunca și ouăle pentru micul dejun și tatăl ei, stând și citindu-și ziarul, cu o ciașcă de cafea în față.
-'Neața!
-Bună diminiața! Cum ai dormit? o intrebă tatăl ei.
-Bine, răspunse ea.
-Ți-am zis să nu îmi mai bei cafeaua! îi spuse tatăl ei, când aceasta îi lua ceașca din față și sorbi restul cafelei cu poftă.
-Hei, nu fi egoist! În viață trebuie să împarți lucrurile bune cu ceilalți.
O spuse ca pe ceva serios, dar amandoi începură să râdă.
-Tatăl tu are dreptate; ești prea mică! o certă mama ei.
-Ei na! scoase fata. Am 14!
-Ai 13 jumate! Ești mică!
-Oh, da! Dă-o pe aia cu fata mică!
-Gata, doamnelor, nu vă mai certați! se băgă bărbatul.
Pentru câteva minute, în bucătăria familiei domni o liniște deplină.
-Vrei să auzi ceva? întrebă deodată barbatul, împingând-o pe Elora cu degetul. Într-o albă baltă patru ochi clipește, ce să este oare, este două pește!
Această 'afirmație' reuși să smulgă un zâmbet de la fata.
-Sunt frumoasă, am talent, față scoasă din ciment...
Fata râdea de-a binelea acum, si nu doar ea, ci si mama ei.
-Sunt de Eminescu?
-Nu! Sunt de cuvinte! Doar nu crezi că am compus astea din bietu' om! spuse tatăl, prefăcându-se indignat.
-Ce facem azi? întrebă Elora, păstrându-și zambetul.
-Nu știu, eu sunt liberă, anunță fericită femeia. Procesul a fost mutat, ceva cu procurorul... E bolnav!
-Păi, hai la patinoar!
-Pai... Cred ca pot lasa magazinul în grija Verei... Oricum toată marfa comandată a venit ieri. Bine, bine! Mergem la patinoar! Doar nu te mai uita așa la mine!
-Yey!!!!!!
-Pai, bine, dacă vrei să mer.... Puiul!
Din cuptor, fumul negru ca o perdea se ridica ușor înspre tavan.
-Fă ceva! urla femeia, făcând vânt cuptorului cu un prosop de bucătărie, ca și cum ar fi ajutat cu ceva.
Barbatul luă repede o cană cu apă, pe care o aruncă peste puiu carbonizat; proastă alegere.
Elora, însă, nu își pierdea cumpătul în nici o situație, și uneori era chiar enervant stilul ei așa relaxat si calm.
Luă telefonul, forma numărul de urgențe si chemă o echipă de pompieri.
-Alo? Am o problemă, mama a ars un pui, iar cuptorul nostru arde, puteti trimite o masină de pomăpieri pe strada DownRoad la numarul 28? Nu, 28! Știu, părinții mei mai au puțin și fac atac de cort în spatele meu! Mulțumesc!
Pompierii se mișcară greu, iar Elora trebui să aștepte cateva ore bune.
-Mai spune-mi încă o dată cum ai reușit să dai foc bucătăriei, cănd aragazul era la 2 metri lângă tine?!
Imediat ce pompierii iși terminară treaba și plecară în următoarea misiune -agitată viață mai au și ei!- parinții fetei începură să se certe și să arunce vina de la unul la altul.
-ȘI tu erai acolo! se opuse femeia. Era și responsabilitatea ta.
Imediat ce intră în casă, fata simți aerul fierbinte și cu aromă de ars ca o palmă peste față.
-Bine! Am înțeles! Bucătăria noastră miroase ca un cuptor încins, probabil va trebui să cumpărați un nou aragaz, am ratat prânzul, tocmai din cauza lui, și am stat câteva ore afară în pijamale si papuci de casă! Dar nu uitați că toţi eram în bucătărie, și toți eram trezi! izbucni ea la un moment dat, satula de atâta ceartă.
-Şti ceva? itrebă tatăl fetei. Elora are dreptate.
-Da, suntem la fel de vinovați, cazu femeia de acord.
-Perfect! Acum mergem la patinoa? Adică, zic si eu, aici miroase cam nasol, e abia 4 fară!
-Bine, stai să ne îmbrăcăm.

Peste câteva minute erau pe alea din față, și urcau în mașină.
-Am vreo șansă să stau în față?
-Nu! E pericu...
-Da, da, știu! isi intrerupse ea mama. E prea periculos!
-Hei, bei cafea; nu întimde coarda.
Urcară în mașină, și porniră.
-Ai grijă cum conduci! își cicălea femeia soțul. Drumul e înghețat.
-Da, da! Doar nu vom face accident!
-Hei, tata, mai spune-ne poezii d'alea din cuvinte!
-Uite lebedele-n zare eu mă uit ele dispare!
Elora se spărgea de râs cât timp tatăl său îi recita vrute si nevrute.
Dar distracția lor fisese întreruptă de o manevr periculoasă- la un viraj, barbatul era să piardă controlul mașinii și să alunece pe gheață.
-Ți-am zis să fi atent! il certă femeia. Puteai să faci un accident! E nu vezi că e întuneric si e periculos!
-Dar nu am facut! nu se lăsă tatăl.
-Da! Si a fost amuzant! ii ținu Elora partea.
-Da? își intrebă tatăl fiica. Mai vrei?
Incepu să fac drifturi periculoase, si să se mute de pe o bandă pe alta.
-Ai grijă! urlă deodată femeia, dar era prea tarziu.
Tirul de pe banda intra direct in ei, si ii arunca de pe sosea, afara, in camp.
O lumină o orbi pe Elora, simti impactul puternic, apoi totul se întunecă incet.
Apucă telefonul, dar nu apucă să formeze numarul intreg  11... ca telefonul îi alunecă din mână și ochii i se închiseră...
Totul se întunecă și fata nu mai simții nimic...