Niciodată

Capitolul 15

   — Ce cauți aici? îl întreb, mărindu-mi ochii de uimire.

    Matthias își ridică ambele sprâncene și zâmbește șmecherește, în colțul gurii, iar nervii mei cresc. E aici doar să-mi strice întâlnirea, dar nu o să-i permit să mă umilească din nou. Parcă eram prieteni?

   — Nu te bucuri să mă vezi? Mie îmi era dor de tine! spune și îmi mângâie obrazul.

     Ochii lui întunecați stau fixați în ai mei și profunzimea cu care mă privește îmi face pielea de găină. "Îmi era dor de tine!" de ce am impresia că inima mi se topește la propriu?

   — Spune-mi, nu te-ai gândit la mine după sărut? Nu te-ai gândit la cum ar fi să îmi simți buzele din nou și să fii la întâlnirea asta idioată cu mine, nu cu el? fac ochii mari și un nod mi se dezvoltă în gât.

     M-am gândit la cum ar fi ca buzele noastre să rămână împreunate o veșnicie, să-i simt brațele în jurul meu ori de câte ori am nevoie de un sprijin și la cât de mult greșesc adăugând inimii sentimente puternice pentru el. M-am gândit la tot ce spune, la chiar mai multe lucruri, dar nu i-aș da niciodată atâta satisfacție.

  — Nu, nu m-am gândit la nimic din ceea ce aberezi. M-am gândit doar la întâlnirea mea și la Trent, îi zic tăios. Urăsc să mint.

   Privirea lui se înăsprește, iar cele două sprâncene i se unesc și formează doar una singură.

— Gata. Uite, ți-am adus suc și popcorn! tresar când Trent apare, pe neașteptate, înapoi pe locul lui.

Matthias se întoarce la scaunul lui și își încrucișează mâinile, privind înainte îmbufnat.

— Mulțumesc! îi zâmbesc sincer și mă rog să nu-l vadă pe Matt.

Observ că popcornul are cașcaval și îmi piere zâmbetul, dar încerc să mănânc fără să observe că nu-mi place.

   Luminile se sting în sală și filmul, numit "The notebook", începe. La început este plictisitor și pare foarte vechi, doi tineri la carnaval, el o amenință pe fată că se aruncă dintr-un carusel dacă nu iese cu el. Râd la această scenă, iar Matt mă privește zâmbind, încerc să nu-i dau atenție, dar îmi e atât de greu să nu mă holbez în continuu la el.

Simt cum o mână mi se plimbă pe picior și încremenesc. Îmi întorc capul spre Matt, dar el arată atent la film. Îi dau mâna ușor la o parte, dar reapare la fel de repede. Cine m-a pus să port rochie? Mâna îi coboară până sub genunchi și după îi urcă până la materialul rochiei. Respiratul a devenit ceva dificil de făcut, iar inima pompează mai rapid decât o credeam în stare. Încerc să i-o dau la o parte, dar nici măcar nu se clintește.

— Cum te simți? Îți place filmul? întreabă Trent, iar eu mă mișc stânjenită.

   Matt își ține mâna pe piciorul meu drept și Trent mă întreabă dacă mă simt bine la întâlnire. Cum am ajuns în situația asta?

— Da, spun simplu și încerc să nu par încordată.

Își pune o mână pe spătarul scaunului meu și se așează din ce în ce mai aproape, iar Matt îmi strânge coapsa nervos. Îmi încrucișeze picioarele, astfel încât să nu mă mai poată atinge și îmi pun gentuța pe genunchiul de sus. Mârâie și bombăne ceva de neînțeles, dar îl ignor și mă mut mai aproape de Trent.