Niciodată

Capitolul 36

  Sophie povestește:

  — Țin minte și data, pufnește. 28 August, ziua de naștere a mamei. Nenorocitului de taică-meu i se făcuse brusc milă de ea și i-a făcut cadou o menajeră.

Privește oriunde altundeva, numai pe fața mea nu-și poposește privirea, de parcă trăsăturile mele l-ar dezgusta. Îmi lipesc hanoracul său și mai tare de piept, iar pe el îl sărut ușor pe gât, făcându-l să-și închidă ochii strâns, chinuit de dorință. Își înfrânează cu greu năzuințele, de parcă și-ar fi autoimpus o limită în minte, iar acum se află în pericol, la un singur pas de a o depăși. Râvnește la iubire, văd limpede pe chipul său și, totuși, se aruncă de bunăvoie în mrejele chinuitoare ale disperării.

  — Ne-a umplut capul cu prostii. Ne-a spus că îi este milă de ea, că nu are locuință și serviciu stabil, că are nevoie de bani să-și crească cei doi copii.

   Trage adânc aer în piept și-apoi își cocoșează umerii.

— Ne-am prefăcut cu toții că îl credem și am primit-o în casa noastră. Habar n-aveam pe-atunci că neneorocitul își adusese amanta acasă.

  Deschid ochii larg și înghit în sec. Mintea mea începe să pună totul cap la cap precum un puzzle super complicat cu milioane de piese minuscule. Jude nevoiașă? Copii? Niciodată n-a dus lipsa banilor și nici n-are copii, dar, cu toate astea, nu m-aș mira să profite de bărbații naivi, numai că tatăl lui Matt nu pare deloc ușor de dus cu preșul. Trebuie să fie altceva la mijloc, ceva mult mai dezgustător, tipic ei. Și mai e și mama, care se va căsători cu el în scurt timp, iar acum sunt cu toții sub același acoperiș și nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva mama este cea fraierită din toată povestea asta. Teama îmi traversează măruntaiele și o multitudine de întrebări stau să-mi țâșnească de pe limbă, dar mă abțin, crezând că mă pripesc, și decid să pun întrebările după ce completez întregul puzzle.

  — Părea atât de drăguță și inocentă, continuă el. Era la fel ca tine, șoptește. Aceiași ochi, aceleași buze, același păr...

  Își plimbă degetele pe chipul meu și îmi cuprinde obrazul în palmă, privindu-mă atât de intens încât, pentru o secundă, mi-am dorit să mă evapor din brațele lui.

  — M-a făcut să mă îndrăgostesc de ea, mărturisește cu dezgust, strâmbând din buze.

Încerc să nu par tulburată de destăinuire și îmi fac de lucru cu gulerul bluzei lui, așteptând stresată să îmi dea mai multe detalii. Îmi caută privirea, dar eu îmi țin ochii pe degetele cu care rup o mică ață de lângă gâtul lui, nevrând să observe că am lacrimi în ochi.

— Îmi zâmbea tot timpul, îmi gătea, juca jocuri tâmpite cu mine, era mereu acolo când mama nu avea timp de mine. O divinizam. Aveam impresia că e cea mai bună și frumaosă ființă de pe pământ. Țin minte că am rănit-o pe mama când i-am mulțumit tatălui meu pentru că ne-a adus-o în familie. Avea lacrimi în ochi când a plecat spre camera ei. Încă mă urăsc pentru asta.

Trag de o altă ață până când aceasta devine prea lungă ca să mai pot întinde mâna, așa că mi-o înfășor pe deget de mai multe ori și privesc cum pielea capătă o culoare mai închisă.

— De când venise ea, certurile dintre părinții mei aproape că încetase și îi eram recunoscător pentru asta, dar, cu toate astea, mama devenea mai absentă cu fiecare zi ce trecea, ceea ce mă făcea să mă apropii și mai mult de Jude. Până când...

Desfac ața neagră și-apoi o înfășor și mai strâns pe deget, până când se face mov. El tace pentru un moment.

— Ea a fost prima, Sophie. Nu a contat diferența de vârstă pentru niciunul dintre noi.