Credeam ca te cunosc...

2. Prima zi de libertate

2. Prima zi de libertate

Deschid ochii somnoroasa, dar in acelasi timp fericita. Azi e prima mea zi de cand stau cu cele doua nebune in aceeasi casa, de cand am uitat de tot ce tine de scoala. De azi o sa fiu eu, fara masti, fara ocolisuri, de azi ma comport exact asa cum imi vine fara sa tin cont daca deranjeaza sau nu pe cineva atitudinea mea.

Am marait nervoasa cand soarele puternic de vara si-a facut aparitia in camera mea. Imi iau hainele potrivite si dau sa intru in baie pentru rutina mea zilnica, dar cand sa dau sa intru in baie aud apa curcand si realizez ca nu mai sunt singura care o foloseste. Oftez puternic si imi arunc hainele in pat, ma duc la bucatarie unde dau de Katy care pregateste ceaiul, ii zambesc frumos si ii zic:

-Buna dimineata, ce-i cu toata lumea treaza in casa? Intreb eu confuza

-Poate daca te-ai uita si tu la ceas inainte ai sti ca nu e dimineata si ca e perfect normal sa fie toata lumea treaza in casa? Raspunde ea un pic ironica.

-Hmmm, dar cat e ceasul?? Zic eu ridicand o spranceana.

-Cam 14.00, devreme pentru tine, nu? Am vrut sa te trezesc pe la 10,dar mi-a zis Miky ca nu e o idee buna. Uite, ai pranzul aici sau micul dejun. Spune ea razand cu pofta

- Ha ha, foarte amuzant. Mersi mult, de cand n-am mai mancat ceva gatit in... N-apuc sa termin fraza ca sunt intrerupta de Miky

-N-ai mancat ceva gatit in casa de cand am fost eu ultima data pe la tine, asta s-a intamplat acum o luna.

-Cred ca ai dreptate, eu intru in dus. Apropo, pregati-va de intalnirea cu parintii, e la 3, nu avem mult timp la dispozitie.

-Ce dragut din partea ta ca ne-ai anuntat si pe noi din timp. Imi spune Miky un pic nervoasa.

-Unde mai era farmecul. Love you! Am spus si am fugit repede din bucatarie inainte ca perna decorativa sa ma loveasca in cap. Nu m-ai nimerit, n-ai directie! Am spus eu printre hohote.

Momentul adevarului. Acum vom afla ce conditii au parintii si in ce masura ne ajuta ei cu banii... Acum tot ce putem sa facem e sa asteptam cuminti si sa parem niste fete care pot fi lasate sa locuiasca singure.

 Sa speram ca nu vor fi foarte exigenti si vor intelege ca suntem si noi fete mari deja, cum am mai spus  vreau sa ma distrez si eu un pic...

-Cand vin oamenii astia, au de gand sa ne omoare cu asteptarea?

-Eu zic sa te calmezi, dar sa stii ca e posibil, eu cred ca se vad inainte sa vina la noi si se duc la cofetaria de jos si isi fac planul de atac pentru acum. Ii spun lui Katy zambind, dar cred ca mi se citea seriozitate din ton si o oarecare temere.

-Bella, sa stii ca mai rau ma strezezi decat sa ma linistesti...

-Fac si eu ce pot.

-Bella, cred ca au venit... te rog frumos sa nu fi foarte revoltata la ce ne vor zice...

-Promit sa fiu fata cuminte, doar stiu sa-mi vad interesul. Spun eu dand din sprancene la Miky si mergand sa deschid usa judecatorilor.

Perspectiva autorului:

Asa cum se asteptau fetele, parintii au venit toti in acelasi timp, iar asta nu le dadea o stare de prea mult confort fetelor, dimpotriva Katy parea din ce in ce mai stresata pe timp ce parintii se faceau comozi in bucataria apartamentului.

Mama Bellei a spart tacerea, astfel un mic zambet satisfacut pe fata Bellei a aparut, pentru ea asta era un semn bun. Avand in vedere ca aceasta a fost de acord din prima cu ideea fetei sale, dar Bella mai stia ca mama sa e o femeie impunatoare si care are multe reguli de impus si ca va fi cu ochii pe ele...