17's [ON HOLD]

13. Hanging on

Increderea e importanta. 

Se poate spune ca uneori, este singurul lucru care ne poate tine in viata. 

Increderea... poate fi caracterizata de oricine si oricand. Este primul lucru pe care il simtim si  uneori, intr-un fel unic, acest instinct unic de a fi stapani pe ceva, orice, este ceea ce ne da siguranta ca putem ateriza cu picioarele pe pamant, atunci cand nimic nu pare sigur. 

Fie ca vorbim de increderea in oameni, care, dati-mi voie sa spun ca este ceea ce pastreaza o societatea unita, sub orice forma ar fie ea, fie ca vorbim de increderea in lucrurile simple, acest sentiment reuseste sa pastreze o umbra de mister. 

Totusi, ceea ce reuseste sa ma faca sa cred cu adevarat in ea, este increderea in sine., increderea ca dintre toate persoanele din lumea asta, pe tine te vei regasi cel mai repede si vei reusi, candva, cumva, sa te intelegi cu adevarat, astfel incat... atunci cand apar adevaratele provocari, sa fii sigur ca esti in stare sa le faci fata, doar crezand in instinctele tale. 

Probabil majoritatea adolescentilor au fost candva, macar o singura data, in pielea mea. Intr-o seara merg in club cu prietenii si se imbata pana nu mai stiu de ei, iar in dimineata urmatoare isi pun neuronii mahmuri la incercare, chinuindu-se sa refaca firul unei nopti uitate. 

Acum, fie ca esti profesionist, fie ca esti doar un amarat de incepator trist, pe care l-a parasit iubitul cu 3 ani in urma si pe care actualul, dar ne-actualul iubit l-a inselat (cazul meu), ai o singura cale de iesire: sa iti chemi prietenii in ,,vizita" si sa va descurcati impreuna. (SFAT: merge mult mai bine, daca esti singur acasa)

Asadar, atunci cand Bex, Elle, Kim si cu mine ne-am strans in gradina casei mele, niciuna dintre noi nu era la capacitate maxima. Dar toate ne dadeam silinta. 

- Pare destul de dragut... asa mat si... negru ? a chitait Kim in stilul ei relaxat, dar in garda. 

Din balansoarul in care stateam, intinsa cu capul in poala lui Elle, i-am aruncat privirea de hai-nu-zau-Sherlock si ea a ridicat simplu din umeri, luand inca o gura din cafeaua amara pe care i-am facut-o. 

Bex isi masa in liniste tamplele, de parca regreta cocktailurile noptii precedente. Cand si-a ridicat privirea spre inelul pe care Kim il lasase simplu pe masa, privirea ei spunea ca reprezinta un mister pe care il vrea descoperit.

- Esti sigura ca nu e al tau ? Sau al mamei tale ? a intrebat ea, fixandu-mi privirea de parca se grabeste sa afle totul cat mai repede.

- Nu e al ei, a spus Kim simplu, lasandu-se cana cu cafea pe masa. Stiu toate bijuteriile ei, a accentuat, cu un ranjet de placere. Si oricum, e mai mult ca sigur ca e un inel barbatesc. 

Umerii ei s-au ridicat si eu coborat relaxati inca o data, de data asta privirea ei de experta detinand controlul. Elle a oftat usor si a urmat:

- Inca o data ? 

Am respirat, aruncandu-le prietenelor mele inca o privire rapida, inainte sa incep:

- Dupa ce eu si Elle ne-am intalnit la bar cu Evan si Claire, tot ce vroiam sa fac era sa pierd numarul shot-urilor pe care le dau pe gat... fara sa imi pese, fara sa ma gandesc. Imi facusem planul perfect si comandasem 3...pentru inceput. Si am reusit sa beau doar 2, pentru ca Bex a venit si m-a oprit, i-am intalnit privirea celei mai bune prietene si ea a zambit, si Kim era cu ea. Apoi, m-ati luat cu voi afara si am vorbit despre Evan si despre motivul pentru care s-a intors... si daca asta are vreo legatura cu mine, sau cu Claire, sau cu orice altceva ! am spus pe nerasuflate. Dupa, am intrat din nou si ma mers la masa lui Matt si a noastra. Am vorbit cu el si stiu ca tot ce vroiam era sa ma pierd. Orice senzatie ar fi fost mai buna decat ce simteam atunci. Si... am mers la bar. Shot-urile si-au facut aparitita... cred ca am baut in total... 4, 5 ? Eram asa... prinsa in ceea ce faceam. Nu vroiam sa ma gandesc la altceva...