17's [ON HOLD]

10. Mix Club (Part 2)

Cumva, fata lui Elle ma ducea cu gandul la fata lui Kim de la ora de mate. Puteam citi confuzia, frustrarea, nerabdarea, semnele de intrebare pe care si le formuleaza, raspunsurile pe care desi incearca sa le gaseasca singura, nu reuseste. Puteam vedea cat de scoasa din tiparele ,,Elle" era. Si chestia asta ma speria a naibii de tare. 

Asta, sau faptul ca il aveam pe Evan in fata mea. Desi nu facea nimic, doar ma privea in felul sau neinteles si ochii sai intunecati continuau sa domine totul, reusea sa ma faca sa tremur. La propriu. Niciodata nu mi se intamplase  sa nu fiu in stare sa misc niciun muschi. Picioarele mi se clatinau si aveam senzatia ca sunt facute din plastilina si ca urmeaza sa ma tradeze in orice clipa. Palmele imi transpirasera si cautau ceva, orice, de care sa se prinda atunci cand aveam sa ma prabusesc. Bratele imi atarnau fara vlaga pe langa corp. Capul mi se invartea si tot ce puteam sa vad era el. Respiratia mi se ingreunase vizibil si puteam sa-mi simt pieptul cum urca si coboara de parca cerseste sa se pastreze in viata. Inima... ei bine, avea ritmuri nesigure si neordonate si pentru cateva momente, mi-am imaginat cum imi scot batista alba si o flutur spre ea, pentru ca are de gand sa ma paraseasca curand. 

Nu-mi puteam vedea fata, dar imi dadeam seama cum poate sa arate. Si cu siguranta, judecand dupa ranjetul multumitor al lui Evan, nu era cel mai placut lucru la care te-ai uita. Mi-am scuturat capul si am incercat sa gandesc limpede, tragand aer in piept ca sa imi linistesc respiratia si incrucisandu-mi bratele, astfel incat sa scap de cateva sarcini in plus. 

Pentru prima data dupa ceea ce au parut secole, mi-am intors privirea spre Elle, care ramasese ca o statuie si se holba cand la mine, cand la Evan. Am oftat usor si i-am zambit, cand i-am simtit mana prinzandu-mi antebratul. 

- Sophie ? s-a apropiat ea de mine si eu am continuat sa ii zambesc de parca asta era cel mai normal lucru posibil. 

- Uhm... Elle, sunt sigura ca ti-l amintesti pe Evan ? am incercat sa nu ma balbait, cu toate ca afirmatia a iesit mai mult ca o intrebare. 

Am vazut-o pe prietena mea cum ma analizeaza ca o adevarata psiholoaga si cum sprancenele ei se aduna intr-o incruntatura nesigura, apoi si le ridica brusc, pana in mijlocul fruntii, cascand gura la mine, atunci cand in sfarsit a realizat ca vorbesc serios. 

A incercat sa spuna ceva, dar era paralizata. A reusit totusi sa se intoarca ca sa il analizeze inca o data pe Evan si el a zambit scurt si fals, de parca astepta inca ca momentul sa se termine. 

Melodia care rula s-a terminat si un moment de liniste i-a permis lui Evan sa vorbeasca.

- Sa inteleg ca nu esti genul fetei care impartaseste secrete cu prietenele ? a ranjit el din nou, adresandu-se, evident mie si aproape i-am indreptat o palma spre fata sa atat de enervanta in clipa aceea. 

Nu am apucat sa raspund. 

Cum atentia mea era indreptata spre el, am vazut imediat cum o mana cu o manichiura perfecta si frumos aranjata se strecoara pe umarul lui Evan, urmata de o prezenta mult prea atragatoare. 

O satena superba, subtire, cu parul sau lung, indreptat si stralucitor si zambetul confuz si jucaus. Purta ceva simplu, un fel de Skate-Dress intr-o nuanta impecabila de violet-inchis. Rochia avea un decolteu care stia sa se opreasca exact acolo unde trebuia si puteam vedea cum ii scoate formele in evidenta. Purta o pereche de platforme negre, care se continuau doar pana deasupra gleznei, cu niste baretute atat de dragute si fine, incat pana si eu as fi purtat pantofii aia, cu toate ca erau inalti. Foarte inalti. Si ea reusea sa arate atat de bine. Nu era deloc inalta, dar doar uitandu-ma la ea si la stilul elegant si in acelasi timp sexy pe care il avea, fata aia reusea sa ma faca sa o respect. Sau sa o admir. 

Si apoi mi-am dat seama care a fost principalul motiv pentru care m-am uitat la ea. 

Mana sa delicata a traversat in jos, pe bratul lui Evan, ca suport pentru corpul sau micut si instinctiv, el si-a aruncat privirea asupra ei. Pentru o clipa, mi s-a parut ca Evan e usor surprins si chiar deranjat de satena, dar dupa ea a facut cea mai sireata miscare: i-a zambit cu toata gura, acel tip de zambet pe care printesa il afiseaza la sfarsitul povestii, stiti voi, chiar inainte de sarutul de final si de vocea autorului cu ,,Si au trait feirciti pana la adanci batraneti...". Tipul de zambet care implica si ochii si rositul obrajilor si mai ales buzele care sunt atat de pregatite pentru orice vrea tipul sa urmeze.