Dragul meu baiat,
Am zis sa incep aceasta scrisoare cum se cuvine...Nu te mai recunosc.Nici nu pot sa spun de ce, sau cum....sau cand? Ma simt de parca am fost plecata pentru mult timp, iar acum cand m-am intors, nimic nu mai e la fel....Am lasat ca lumea sa mi te ia, erai al meu , macar ca prieteni.
Acum nu mai am ce face.Nu pot sa imi petrec toata viata asa. Ai devenit un badaran...de ce? Credeam ca ea te-a schimbat, dar nu a reusit. Si a stricat tot ce reusisem pana acum...Te reparasem cat de cat, erai ok...
PS: Daca macar mi-ai raspunde la telefon..sa-mi spui ce se intampla....sa ma faci sa inteleg...
