M-am gadit mult cu ce as putea incepe scrisoarea asta...Am sters de o groaza de ori.
Am inceput cu "dragul meu", dar mi-am dat seama ca nu esti al meu, apoi am vrut sa te intreb "ce faci?", dar asta stiu deja...
Imi place persoana care ai devenit, si totul datorita ei.
Ma gandeam zilele trecute, de cat devotament ,incredere si iubire am nevoie ca sa raman langa tine dupa toate sperantele false pe care mi le dai, dar apoi mi-am dat seama ca ceea ce simt eu pentru tine e infinit.
Nu mi-e dor de tine, esti langa mine 24/24. Imi place situatia asta. Te am ca prieten, ma lasi sa te protejez, iar micile flirturi dintre noi nu s-au oprit, chiar daca esti luat.
PS: Incep sa ma obisnuiesc, pentru ca nu mai am alte sperante cu tine...
