Cum ma gandeam...ai terminat-o si cu ea.Ma bucur ,dar nu pentru ca sper ca te vei uita la mine, ci pentru ca nu te merita.Nu te merita nimeni...nici macar eu.
De ce suntem noi prieteni? Vorbesti cu mine orice...si mi se rupe inima cand trebuie sa iti dau sfaturi legate de fete, dar ti-am mai spus...fericirea ta e cea mai importanta pentru mine. Atunci cand reusesc sa te fac sa razi, sa uiti de probleme, nici nu ai idee cat de bine ma simt. Parca inima mea facuta mii de bucatele de..."ultimul"...se repara. Putin, dar o simt.
Hmm...suntem prieteni...suntem asa prieteni. Imi place. Oare ma obisnuiesc cu situatia asta?
PS: i love you....prea repede?
