Pe la înnoptat,
Un fantomatic giulgiu,
Un tânăr tulburat
Căuta un refugiu.
Trece pe lângă morminte,
Singur, amețit, fără frică,
Pe cărări părăsite,
Şi cu mintea răscolită.
Umblă fără de cale,
Şi cu privire dureroasă.
A cutreierat fiece vale,
Dar a găsit doar ignoranță.
În ochii-i citeşti disperare,
Şi pe haine sânge.
Îl aşteaptă doar moarte,
Dar el încă visa la pacea dulce.
O bufniță cântă;
El se prăbuşeşte-n noapte.
A rămas doar o umbră,
O umbră pe-o moartă cărare.
