Amintiri triste,
Ce sunt acum răvăşite,
Întrupate şi-nsuflețite.
Te văd şi te-aud,
Şi ştiu cum m-a durut,
Când amorul mi l-ai frânt.
Vreau să-ți fiu prin preajmă,
Căci încă sunt sub a ta vrajă,
Ce şi zi, şi noapte mă ține trează.
Ochii-ți mare ş-albaştri m-au vrăjit,
Părul de aur blond m-a-nvârtit,
Iar surâsul,mințile mi le-a sucit.
Încă te admir,
Deşi viața mi-ai făcut-o chin,
Dar nu-ți pasă; plec şi vin.
Oare suntem prea tineri?
Oare vrem să fim liberi?
Să nu ştie de noi nimeni?...
Cred că nu m-ai iubit,
Nu ți-am plăcut, dar m-ai chinuit,
Şi de toate m-ai învinuit.
Dar îmi întorc privirea,
Şi văd ochii aceştia gri,
Ce-mi sfredelesc inima,
Ş-apoi zâmbesc, calzi, trandafirii.
Te uit; şi vorbesc cu el
Şi văd: suntem la fel,
Şi mâinile-i sunt calde,
Nu reci, ca ale tale.
Ale tale mă-nghețau,
Ale lui inima mi-o răpeau,
Uşor-uşor,şi te-am uitat,
Iar el- raiul mi l-a creat.
