E- al dulcei seri vis,
Cu stele şi petale pe cer închis,
E răsunetul unui zâmbet deschis,
De doi ochi gri aprins.
E poveste şi e poezie,
Doar el poate s-o scrie,
Cu sărutul de crini şi flori,
Pe creştetul meu în zori.
E baladă noastră,
Cântată-n sus, pe-a mării creastă;
E privirea aruncată pe fereastră
Dinspre mare, spre coastă.
E şoapta sub muzică de cer,
Printre licurici, lumini de-ale noastre veri,
Când aştepți, Şi când speri,
Ş-apoi vine, îl vezi.
E cerul cu amintiri,
A unei străvechi veniti.
E marea cu valuri,
Sărutare de-ale lunii maluri.
E ochiul închis pe sub mări,
Apoi privind în pale zări,
E surâs noptatec pe cărări
Cu somn de flori şi păsări.
