Aproape-mi amintesc,
De florile ce pălesc,
În grădină, ce cresc,
Şi de stelele pe cer, cum lucesc.
Am frânturi de amintiri,
Ce-n cap îmi tot vin,
Dar apoi mor, se sting,
Chiar înainte să le prind.
Sunt lucruri de mult trecute,
Ce-am văzut, din văzute,
Ce-am auzit, din auzite,
Dar ştiu - toate-s pierdute.
Sunt amintiri dragi mie,
Când ochii închideam, să vie
Soarele, să-mi arunce raze de hârtie,
Şi stelele, cerneală, pentru a scrie.
M-alintă vise,
Pe sub gene, închise,
Iar acum - stele triste,
Sunt doar vise...
Aproape-mi amintesc,
De stele, cum strălucesc,
De vise, ce călătoresc,
Mi-amintesc:
Ştiu cine eşti.
