Flori uscate lângă ale mele buze,
Un ultim sărut, lăsat pe flori şi frunze,
Prin gerul lumii cea crude,
În timp ce cad, cu aripi frânge.
Flori uscate, pasteluri de sticlă,
În întuneric, în frică,
Parfumul lor să mă mai țină
Şi le-aud vocea, cum mă strigă.
Flori uscate, mă strigă şi mă chem,
Cât se odihnesc pe trupul meu,
Îmi zic numele, înapoi ele mă cer
Vor salvarea-mi, se lasă cu greu.
Flori uscate ce mă prind,
Roze şi flori de crin,
Îmi lasă urme, după al meu chin.
