Demon Pe Două Roți

Capitolul 2

După o săptămână

Alarma suna a zecea oara și eu o opresc întorcându-mă în alta parte. Pe scări se aud pași apăsați și furioși, iar imediat ce se opresc simt cum așternutul zboară de sub mine și pic pe jos.

-Alarma aia suna de aproape o ora. Tu chiar vrei sa întârzii în prima zi de facultate? Îmi zice mătușa în timp ce ma ajuta sa ma ridic de jos.

-Și asta e o opțiune... Zic lipsita de chef, nu vreau sa merg la o facultate nouă, nu vreau sa fiu tipa noua. Cât e ceasul? Și după ce ma uit și vad ca în jumătate de ora trebuie sa plec stomacul mi se strânge formând un ghem dureros.

Alerg în baie și după un dus, pe repede înainte, cu apa rece de cinci minute ma apuc sa ma îmbrac. Mătușa mia zis ca facultatea mea nu are vreo uniforma deci libertate, sunt bucuroasa dat fiind ca vin de la un liceu cu uniformadin și urma sa merg la o facultate cuunifoma timp de 12 ani am fost terorizata de cămașă albă, fusta pana la genunchi în carouri și ne lipsita cravata roșie pentru fete ce avea imprimata "sigiliul" școlii, și dacă nu veți dat seama și școala mea generala a avut uniforma . Îmi pun o pereche de blugi negri tăiați în dreptul genunchilor și un tricou alb, ma marchez cât mai natural (puțin rimel și fond de ten) și îmi prind parul într-un coc lejer. După ce îmi pun câteva lucruri de scris și un caiet într-un ghiozdan o zbuchesc pe scări.

-Ma duci tu? Te rog. O rog pe mătușa în timp ce ma încalț cu niște teniși albi.

-Fie.

După un drum aleatoriu scurt, facultatea este doar la câteva străzi distanta de casa ei, ajungem în fața porților clădirii impunătoare. Mașina intra în curtea facultatii Blackthorne și oprește în fără scărilor ce duc la ușa larg deschisa a facultatii, o salut pe mătușa și după ce îmi iau ghiozdanul încep sa urc cu teama scările. Simt ca toate privirile se fixează pe mine și îmi doresc sa dispar, sa ma evapora sau și mai bine sa mor acum și aici. Din fericire clopoțelul suna și în câteva secunde holul se golește instantaneu. Urc scările ce duc la primul etaj și caut sala cu numărul 301, o găsesc imediat și rămân pentru câteva secunde cu mâna pe canta ne știind ce sa fac. Pana la urma trag aer un piept și ciocan apoi intru.

-Bine ai venit! Îmi zice diriginta și se ridică.

Este o femeie intre 40 și 45 de ani cu parul șaten prins într-o coada strânsă în vârful capului, cu o pereche de ochelari negrii în spatele cărora se ascund niște ochi ciocolatii. Ea îmi face semn sa ma apropii și îmi pune mâinile pe umeri continuând :

-Dragii mei ea este Anica Monroe și de acum înainte va fi noua voastră colega. Acum scumpo găsești un loc.

Scanez clasa cu privire și vad doua locuri libere : unul în spate lângă un tip plin de tatuaje ce îmi da fiori și unul în prima banca lângă o fată cu ochelari. Așa că decid sa ma așez lângă ea. Diriginta începe sa spună ceva și eu o ascult cu gândul la patul pe care l-am abandonat. Când deodată colega mea de bancă îmi întinde un bilețel pe care scrie:
"-Mai bine te-ai muta în spate lângă Justin.
-De ce? Răspund eu pe bilețel și îl întind.
-Pentru ca eu sunt o tocilară și numai prin faptul ca te-ai așezat acum lângă mine, devii mult mai ne populară în ochii lor.
-Nu îmi pasa de ce cred ei și în plus băiatul ala ma sperie.
-Alt cineva în locul tău ar fi plecat. Dar tu ai rămas, îmi place de tine. Eu sun Charlotte (și sper din suflet sa nu regreți ca te-ai așezat lângă mine). Îmi scrie ea și îmi zâmbește în timp ce își fixează ochelarii.
-Ei sunt Anica și crede-mă eu nu regret niciodată ce fac. Mai scriu eu pe bilețel și îi răspund la zâmbet."
După ce am mai scris orarul am fost liberi sa plecam acasă. Eu mi-am strâns lucrurile și înainte sa ies pe ușa mam uitat la Charlotte, m-am întors pe călcâie și i-am zis: