Demon Pe Două Roți

Capitolul 3.

Anica POV.

-Idiot! Idiot, este un mare idiot! Strig eu după ce îl vad ca iese din clasa și închide ușa.

-Hai, nu fi așa. Nici nu ști cata lume ar da orice sa fie ridicata pe sus de el. Îmi zice un băiat înalt șaten și cu ochii căprui.

-Tu bănuiesc ca ești Alexander.

-Bingo! De unde ți-ai dat seama? Întreabă nedumerit.

-Pai, dat fiind ca tota lumea se fereste de noi mai ceva ca de ciumă, era și greu de ghicit. Eu sunt Anica și sa ști ca poți sa îl iei tu eu nu vreau sa am vreo legătură cu el.

-Nici gând, dacă ma apropii mai mult de 10 metri de el rămân... fără. Zice el cu un zâmbet pervers pe chip.

-10 metri asta e distanta minima pe care o vreau intre mine și el. Vai ce mai gluma, Anica, hai cine te crede. Nici tu nu o faci. Și nu nega, ai savurat fiecare moment din bratele sale. O voce enervanta îmi răsună în cap și îmi vine sa omor acea voce ce îmi răsună în cap.

-Pai dorința asta nu cred ca se va îndeplini prea curând. Îmi zice Charlotte și îmi arata înspre ușa.

Îl vad cum intra și se oprește în prag uitându-se la mine. Mă trec mi de flori și simt cum tot sângele îmi urca în obraji. Sar imediat în picioare și ma îndrept spre el, vad cum îi apare un zâmbet pe față și mie îmi vine sa îl omor. Când mai sunt câțiva centimetri intre noi, ma ridic puțin pe vârfuri și îi trag o palmă, nu foarte tare dar cât să i se irosească locul. Imediat se încruntă și ma prinde de mâna cu care l-am lovit.

-Pentru ce a fost asta!? Zice el și simt cum ma topesc sub atingerea lui.

-Unu pentru ca mai oprit înainte sa dau cu târfa aia de toți pereții. Doi pentru că mai luat pe sus ca pe un sac de cartofi în văzut lumii și trei pentru ca ești un mare idiot. Zic și simt cum ma pierd în ochii aia negrii.

-Sa ști ca nu o sa scapi prea ușor...

-Lasă fata în pace, Damian. Se aude o voce și o fata blonda cu niște ochi cafenii intra în clasa și îl fixează cu privirea.

-O, ce ziceai? A, stai, îmi amintesc ziceai ca nu voi scăpa așa ușor. Mai bine ai verifica, pentru ca eu cred ca deja am scăpat. Zic eu și ma smulg din mână lui aruncandu-i un zambet. Mersi. Îi zic fetei și ma întorc în banca mea, sub privirile mirare ale celor prezenți.

-Îmi place de tine! Zice fata și ma trage într-o îmbrățișare strânsă. Eu sunt Anna.

-Mă sufoci... Reușesc sa zic, fata asta ar putea sa sufoce si un elefant cu o asemenea imbratisare.

-Scuze. Zice ea și îmi da drumul. Sa ști ca ești singura fata din scoala asta, înafara de mine, care are curaj sa se ia de Damian.

-Aaaa, mersi... cred... Zic uitându-mă la ea, nu este mai înaltă decât cu câțiva centimetri fata de mine, are parul bond ușor ondulat, niște ochii cafenii superbi și un corp de invidiat.

-Hei, vreți sa luați masa cu noi? Zice ea dezvăluind niște dinți albi perfecți.

-Ai spus cumva "vreți"? Zic eu uimită și se pare ca nu sunt singura, atât prietenii mei cât și Damian sunt cu gura căscată

-Da, din cate am văzut nu o sa te despărți de cei doi, a zis ea arătând spre Charlotte și Alexander, deci mam gândit sa îi invit și pe ei. Am uitat sa îți spun, nu accept refuz deci ne vedem peste doua pauze. Hai Damian. Mai zice ea și îl prinde de brat pe băiat.

După ce ea și Damian pleacă din clasa ma așez pe scaun și ma uit la cei doi. Încă sunt uimiți și nu îi învinuiesc, și eu sunt.

-Ce a mai fost asta?