Sacrament

Apartamentul 403

Apartamentul 403

În prezent...

Kaylee s-a trezit cu o durere de cap îngrozitoare. S-a ridicat încet şi cu grijă în capul oaselor, masându-şi tâmplele. În ultimul timp, se trezea cu o ciudată ameţeală şi o durere de cap îngrozitoare aproape în fiecare dimineaţă. Era sigură că avea parte de vise foarte intense pe timpul nopţii, dar avea probleme aducându-şi aminte de acestea în lumina dimineţii.

Şi-a scuturat capul, încercând să îşi alunge durerea şi s-a ridicat din pat obosită, ducându-se în baie pentru rutina ei matinală. Un duş rapid, periatul dinţilor, apoi aranjatul părului rebel, după care îmbrăcatul şi mâncatul unui mic dejun sănătos. Patruzeci de minute mai târziu, ieşea din blocul ei, îndreptându-se spre cea mai apropiată staţie de metrou.

Dimineţile aveau tendinţa de a fi plictisitoare. Cel puţin, până când ajungea în campus. În acel moment, de fapt, ziua ei începea. Kaylee era studentă la biologie, în al doilea an. S-a mutat în Barcelona imediat după ce a terminat liceul, pentru a putea face facultatea. Atunci a fost prima dată când a plecat de acasă. Trăitul atât de departe de familia ei a fost un pic ciudat la început, dar s-a obişnuit destul de rapid. De fapt, chiar îi făcea plăcere să fie independentă. Avea douăzeci şi unul de ani, era inteligentă, independentă şi avea multe posibilităţi. De când începuse să locuiască singură, a reuşit să scape de câteva kilograme, devenind destul de slabă, încât mama sa începuse să o mustreze pentru că nu mânca destul sau cum trebuie de fiecare dată când se întorcea acasă. În afară de asta, Kaylee era de înălţime medie, cu părul lung şi o idee ondulat până la mijlocul spatelui, de o culoare ce ei îi plăcea să îl numească cenuşiu cameleon – deoarece culoarea se schimba din şatenul deschis cu şuviţe blonde vara, în şatenul cenuşiu al iernii. Ochii săi mari şi ciocolati, împreună cu faţa ovală şi buzele cărnoase erau trăsături ce le moştenise de la tatăl ei, făcând-o pe mama sa să glumească despre faptul că nu a luat nimic de la ea – cel puţin, fizic.

Şi-a petrecut toată dimineaţa şi o parte din amiază la facultate, ducându-se la cursuri şi lucrând în laboratoare. Era foarte norocoasă să poată să facă ceva ce iubea atât de mult. Biologia era pasiunea sa şi putea să studieze şi să lucreze toată ziua în acest domeniu. Şi asta era tocmai ceea ce făcea în marea parte a timpului.

La cinci încă se mai afla în laborator, stând la un birou micuţ dintr-un colţ şi studiind nişte cranii. Era de-a dreptul cufundată în ajustatul luminilor sub stetoscop, când a simţit o uşoară atingere pe umăr. Întorcându-se, a văzut faţa zâmbitoare a Yaisei.

— Hei. Întrerup ceva? a întrebat roşcata.

Kaylee a zâmbit înapoi.

— Desigur că nu. Ia un loc în spaţiu, a spus arătând spre un scaun din apropiere.

Yaisa a apucat spătarul scaunului, aducându-l mai aproape, după care s-a aşezat.

— Ce mai faci? Nu am mai vorbit de sâmbătă. Sper că nu eşti supărată pe mine.

Kaylee s-a uitat la aceasta confuză.

— De ce aş fi supărată pe tine?

— Ştii tu, a râs Yaisa. Din cauza acelui tip, Ruben, v-am făcut cunoştinţă la petrecere. Te-am văzut încercând să scapi de el pe tot parcursul petrecerii.