Life Is A Game

The Game

Era o zi normala de scoala.Tocmai ce am iesit de la ore cu Andree si ne-am dus la dulapuri sa ne pregatim pentru ora urmatoare.Mi-am deschis dulapul dar cand sa-mi i-au cartile,cineva imi tranteste usa dulapului.

-Care-i problema ta?Te-ai trezit cu fata la cearceaf?

-Treaba mea esti tu!

Ma uit la persoana care tocmai mi-a instalat nervii in mine si realizez ca era Harry.

-Ce vrei?

-Sa vii cu mine la un suc.

-Dar ce ai patit de ma inviti pe mine la suc? Au inceput fetele din scoala sa te refuze?

-Stai linistita, inca nu mi-am pierdut farmecul.

-Bine, dar sa sti ca eu mi-am pierdut cheful.

-Bine. Deci am sa fiu direct ca sa nu adormi in picioare si sa fiu nevoit sa te duc in brate pana acasa. Tu si eu, inntr-un club, diseara.

-Hmm...nu.

-Hai te rog. Doamne, am ajuns sa ma rog de o fata sa iesim la un suc.

-Da, iti dai seama. Cred ca acum, te doare asa de tare orgoliul. Cum mai poti sta in picioare? 

-Da, buna gluma. Sa stii ca, chiar daca nu se vede pe fata mea, rad pe interior. Deci vi?

-Hmm, nu stiu. Daca platesc vin, ca sa nu te mai doara asa de tare orgoliul.

-Bine. Platesc. Dar sa nu ma bagi in paguba.

-Stai linistit, daca vreau sa fac asta iti i-au direct banii, nu ma mai chinui asa.

Imi i-au caietele din dulap si ma duc in clasa.Ma asez in ultima banca de la geam.Nu-mi venea sa cred ca Harry m-a invitat la un suc *nu va ganditi ca ma simt bine ca a facut-o sau ca sunt incantata ca a facut asta* mai ales ca noi cand ne vedem pe holuri abea ca ne uitam unul la altul..si cand o faceam ne uitam urat, dar cu toate astea, eram curioasa de ce si-a sacrificat el orgoliul pentru a ma invita pe mine in oras.
Orele de curs parca au trecut usor. Putin prea usor. Merg linistita pe hol, imi las cartile in dulap si ies alene din scoala. La iesirea scolii, am surpriza sa dau de Harry sprijinit de masina. Dau sa-l ocolesc dar se pune in fata mea.

-Ce mai vrei? Nu iti ajunge ca te-ai rugat de mine sa ies cu tine? Am spus asta doar ca sa auda prietenii lui si sa ii mai fac putin orgoliul de ras.

-Daca eu mi-am calcat pe orgoliu ca sa te scot in oras, 100% orgoliul tau sare in sus de bucurie pentru sacrificiul meu. Spuse asta incet si foarte aproape de urechea mea cat sa nu il auda prietenii sai. Esti gata de iesire? Spuse parca mandru de realizarea lui.

-"Iesirea" noastra e diseara. Pentru ce ma opresti acum?

-Sa te duc acasa. Asa ma asigur ca acasa te duc, de acasa te i-au. Spuse ranjind.

-Bine. Si asa imi era lene sa merg pe jos. 

Si fara sa mai spun sau sa mai faca el ceva, m-am urcat in drepta si am asteptat ca el sa termine conversatia cu prietenii lui si sa ma duca acasa. 

A stat ceva pana sa termine de vorbit, dar l-am trezit eu la realitate cand am claxonat sa se grabeasca ca daca nu, plecam pe jos si aia e. Nu imi trebe mie neapart sa fiu dusa acasa cu masina. Dupa acel claxon, a sarit putin, probabil s-a speriat, dar nu-mi pasa, si-a salutat prietenii si s-a urcat in masina si am pornit spre casa. 

Drumul a fost plictisitor *doar muzica era ceea ce se auzea intre noi*, eu stateam si ma uitam pe geam,iar el la volan destul de concentrat si parca vrand sa spuna ceva dar nu putea. Am ajuns acasa destul de repede, tacut, dar macar am ajuns repede. Inainte sa ies din masina, i-am multumit ca ma adus acasa, l-am salutat si cam atat. Pana nu am intrat in casa, Harry nu plecat, iar dupa ce am inchis usa in urma mea, am auzit cum a plecat cu un scartait de roti iar eu mi-am dat asa tare ochii peste cap, incat am crezut ca nu am sa mai vad.