Life Is A Game

Revenirea

Cand am deschis usa camerei am avut surpriza sa il vad pe Alex. Se pare ca nu i-a ajuns umilinta ce i-am adus-o ieri noapte in club.

"Ce mai vrei Alex?" imi dau ochii peste cap mergand spre balcon.

"Vreau sa iti spun ca imi pare rau." Spuse cu capul in jos.

Ma intorc cu fata spre el. Tocmai a zis ca ii pare rau? Ce dracu?! Ca doar azi cand l-am vazut era bine mersi cu gasca lui de ratati.

"Esti bine?" Il intreb fara sa il intreb de ce ii pare rau sau mai stiu eu ce.

"Da, sunt foarte bine. Am venit doar sa iti spun ca îmi pare rău pentru cu m-am comportat cu tine și astăzi și când am ieșit în club. " spuse cu capul în jos.

" Ai meritat ce ti-am facut. Ok, te-ai schimbat, dar nu trebuie sa ai un tupeu dinasta murdar în tine doar ca sa dai bine pe lângă cineva sau doar ca sa impresionezi. " spun scotandu-mi o tigara din pachet.

" Știu, și de asta îmi pare rău. Si data viitoare o sa fie mult mai bine! "

" Stai stai stai! Nu va mai fi nicio data viitoare. Să-ți fie clar! "

" Dar.. "

" Niciun dar. Crede-ma ca daca mai faci un pas greșit cu mine ai belit-o. Deci iti sugerez sa lasam 'dați-le viitoare'. "

Îl împinge pe Alex afara din camera în timp ce ii spun" Știi unde este usa, sper sa nu mai dai pe aici."

Dupa ce l-am dat afara pe Alex, m-am dus pe balcon la un pahar de capuccino și la câteva țigări e trupa ca nu aveam chef sa ma pun sa dorm, mai ales ca era abea 1.45 am.Mai am timp pana dimineata sa stau.

Dupa ce am terminat 'relaxarea' mea,m-am pus în pat la un film. Fiind plictisita de orice film sau serial sau emisiuni la tv, m-am pus sa ma uit la desene... Da! Ma uit la desene. Deparca voi nu o faceți.

M-am uitat la desene câteva ore bune pana la un moment dat când am adormit cu telecomanda în mână.

Dimineata cand ma trezesc pe marginea patului meu stătea Perrie care se uita pe telefon pana a observat ca m-am trezit.

"Neața!" spun coborând jos din pat.

"Neața și ție."

"Esti bine? Pentru ca pari cam suparata. " o intreb venind lângă ea pe marginea patului.

"Da, sunt bine. Eu vroiam sa te întreb acelas lucru despre tine. Mai ales ca în ultimul timp am văzut cate un baiat prin casa asta în fiecare zi. Si culmea,nu era acelas băiat, erau diferiți." spuse și am observat ca se cam abtineam sa nu rada de mine.

"Pai ii chestia ca eu cu Harry nu mai avem ce sa vorbim pentru ca știu sigurat ca nu simte nimic pentru mine. Mai este un tip destul de ok care m-a adus acasă când eu nici măcar nu puteam sa ma țin pe picioare. Si mai este încă unu Alex care se pare ca nu este ce credeam eu ca este asa ca l-am dat afara din casa și i-am spus sa nu mai vina pe aici ca iese urat dacă ma enerveaza."

"Wow..ai fost scurta dar ai fost la subiect. Chiar ca nu mai ai tu treaba cu nimeni dintre băieți. Poate o sa ajungi și tu sa te înțelegi cu fetele. "

Îmi dau ochii peste cap la afirmația ei. Eu nu o sa pot sa ma înțeleg cu fetele, cel puțin nu alea de la mine din liceu. Prefer sa fiu "ca în pestera" de AT sa ma înțeleg cu fetele.

Și oricum nu era sfârșitul lumii. Nu e ca si cum cunosc numa 3-4 băieți. Ar trebui sa ma interesez când e următoarea cursa pe pista și sa ma mai antrenez ca vreau iara sa particip.

Perrie plecase deja din camera mea după ce i-am povestit și a spus ca se duce în oraș cu o prietena de-a ei din trupa la niste cumpărături de haine și de pantofi și a zis ca m-ar fi chemat de nu era vorba de pantofi. Si are dreptate, oricum nu veneam dacă era vorba de asa ceva.