Povesti CreepyPasta

Tiam zis sa zambesti

Era ziua de 2 Ianuarie, ora 2 noaptea. M-am trezit, la auzul unui ciocănit al ușii. Un ciocănit la fiecare 3 secunde. Mi-am pus papucii de casă și am coborât scările. În timp ce coboram scările, ciocănitul devenea din ce în ce mai rapid, aproape, ca și bătăile unei inimi. Când am ajuns la usă, ciocănitul s-a oprit. M-am uitat afară, dar nimeni nu era acolo. M-am dus înapoi în camera mea și m-am culcat, crezând că au fost doar niște copii făcând o farsă. La ora 4:21 AM m-am trezint la auzul ușii trândindu-se. Am sărit, terifiat. M-am uitat înspre fereastra mea înghețată, doar pentru a vedea scris „zâmbește" pe aceasta. Mi-am luat telefonul de lângă mine, pregâtit să sun la 112, doar pentru a găsi un mesaj în care scria „Ți-am spus să zâmbești". Am început să plâng, în timp ce alergam pentru viața mea spre ieșire.

De îndată ce am ajuns afară, am ciocănit la ușa vecinilor mei de peste drum. Au răspuns și m-am primit înăuntru. Au sunat la poliție. Exact la ora 5:42, poliția a venit la casa vecinilor mei după o examinare îndelungată a casei mele. Mi-au spus că nu au găsit nici-o dovadă cum că ar fi cineva în casa mea înafară de mine. Mesajul de pe fereastră nu mai era acolo, același lucru și cu cel de pe telefon. Mi-au spus să merg la culcare și m-au sfătuit să merg la un doctor în legătură cu probleme de stres și anxietate. Da-le naibii, știu că ce mi s-a-ntamplat era real.

Următoarea seară, după ce mi-am petrecut ziua la vecini, am mers acasă. M-am dus în dormitorul meu și am amplasat o cameră video spre pat și spre ușă. Am setat-o să înregistreze și m-am culcat. Am trecut cu bine peste noapte, dar, în timp ce mă uitam la filmare, nu mi-am putut crede ochilor.

La ora 3 dimineața, ceva s-a târât de sub patul meu. Era un om slab și complet dezbăcat. S-a ridicat și a început să se uite la mine cum dorm. A făcut asta pentru o oră, fără nici o mișcare. Apoi, s-a îndreptat către cameră, până fața lui ocupa tot cadrul. Era extrem de palid, și avea vene umflate peste tot capul. Ochii lui erau complet negrii, cu un zâmbet uriaș pe față. S-a holbat la cameră pentru încă două ore, fără a clipi, doar învărtinduși capul câte putin din când în când.

După două ore, el a mers înapoi și s-a târât sub patul meu. Am sărit peste filmare, până la partea în care mă trezeam și mergeam înspre cameră. Filmarea se terminase, iar eu eram înghețat de frică. Video-ul l-a arătat mergând înapoi, dar nu plecând. Orice-ar fi fost, încă e acolo.