Seara iar apune peste mine. Intru in camera mea luminata doar de razele lunii ce se reflectau in zapada de afara. Ma asez in pat strangandu-mi genunchii la piept, lasand capul sa se odihneasca pe acestia. Lacrimi imi curg din ochi avand amintirea cu el inca imi strabate mici bucatele sfaramate ale inimii. Uneori ma gandesc de ce el? De ce eu? Cum de am putut sa il iubesc atat iar el fiind atat de nepasator. Toti sunt la fel. Acest gand imi strabatea prin minte. Dar greseala nu era la el, ci era la mine. Eu i-am oferit dragostea nu el a luat-o cu forta. Trebuie sa-l scot. Sa il sterg cu un burete de pe tablita mea din inima unde este scris numele lui. Imi sterg lacrimile cu dosul palmei si ma ridic apropiindu-ma de geam. Ma uit la zapada care acopera tot. Gandurile se napustesc in mintea mea.
" Amuzanta intamplare. S-a jucat cu mine? Si eu la fel. Daca el crede ca am fost doar o joaca el ce a fost pentru mine? Nimic, amuzant nu? Foarte."
Imi intorc privirea catre luna. Un ras nebun ma cuprinde. Tocmai il uitasem, amintirea din inima cu el fuse stearsa.
CITEȘTI
AMINTIRI DIN INIMĂ
RomanceSentimente, iubire, prietenie si ură aduc înapoi amintiri din inima. Durerea îmbinată cu dragostea sunt incomplete una fără cealaltă. Amintiri din inima revin dând peste cap tot ceea ce ai făcut sau ce aveai să faci. 🔛14 februarie 2016
