Life Story

CAPITOLUL 1

E greu sa ramai tare mai ales cand treci prin atatea incercari....
Tatal meu a fost rapit de niste oameni. Am suferit mult din cauza aceasta. El a fost luat si impuscat in fata familiei mele iar apoi, cadavrul sau a fost legat de o masina si tarat prin oras. Am inceput sa plang cu lacrimi mari ca strupii ploii si nu ma puteam opri.Imi era atat de frica... Fratele meu se temea ca acei oameni haini se vor reintoarce dupa el.Era atat de greu...
Intr-o zi, Alex, fratele meu, a plecat de acasa, lasand doar o scrisoare pe care erau doar salutari si niciun detaliu despre locul in care se afla. Mama credea ca scrisoarea era singura salutare pe care a trimis-o in timpul absentei sale , dar nu, inainte sa plece, a intrat in camera mea, m-a invelit cu plapuma (caci era pe jos) si a spus un ,,adio" atat de incetisor, sunetul a fost ca susurul lin unei ape in zilele cele mai calduroase ce imi gadila urechea.
Cand am mers la cumparaturi cu mama, l-am zarit le Alex in cealalta parte a drumului cu trei baieti. Am trecut in fuga strada. Mama fuge dupa mine fara sa se asigure. Ah... pentru o fractiune de secunda am crezut ca ii voi pierde pe toti: pe tata , pe Alex si pe mama. Din fericire , masina a oprit. Un sunet deranjant s-a auzit , cauciucul pe afalt, ca niste unghii care se freaca de o tabla. M-a usurat. Am mers spre fratele meu si i-am spus cu lacrimi in ochi:
- Alex,mi-a fost dor de tine. Hai acasa! Vii?
El mi-a soptit incetisor ca baietii care erau cu el sa nu il auda:
- Te rog sa pleci. Si mie mi- fost dor de tine, dar nu vreau sa ai probleme. Te rog, pleaca!
Ma intorc spre mama plangand si cadem amandoua la pamant. De data acesta , plangeam amandoua.
In una din zile, cand citeam cu mama versetul din Apocalipsa 21:4 ,pe geam am vazut aceiasi oameni care l-au luat pe tata si am strigat:
- Mama! Mama! Au venit dinnou! Fugi!
-Vin-o cu mine. Nu credeam ca se va ajunge la aceasta dar ma simt obligata.
Am mers cu mama intro camera lunga care se deschide in scarile de la etajul casei. In capatul camerei era unzid gros de ciment.Inca aveam Sfanta Scriptura in mana. Ne-am rugat lui Umnezeu si ne asteptam sa fim gasite in orice moment.
Intr-un timp, ne-au gasit. M-au luat de langa mama si ne-au scos pe amandoua afara. Pe mine m-au bagat intr-o masina neagra mata si le mama in alta. Acum chiar i-am pierdut pe toti. Credeam ca voi avea acelasi sfarsit ca cel al tatalui meu.
Pe mine m-au dus cu masina intr-o paduredin America de Sud. Eram lihnita de foame caci mersesem sase zile la rand fara nici o oprire si fara sa fiu hranita. M-au aruncat acolo pe jumatate moarta de foame si de sete.