Alter ego

Capitolul 7

In momentul de fata prietenia este un lux pe care nu mi-l mai pot permite. Este mult prea mult fata de cat pot eu indura. Poate ca este din cauza ca incep sa ma maturizez tot mai mult si sa vad lucrurile altfel sau poate ca nu este vina mea, ci doar atitudinea schimbatoare a persoanelor din jurul meu care ma fac sa ma detasez total de tot ce ma inconjoara. Inca nu stiu a cui sper sa fie vina pentru ca deja incepe sa nu-mi mai pese. Incepe sa-mi fie indiferent daca am sa pierd sau nu unele persoane. Si aceasta indiferenta nu se naste din nimic. Se naste atunci cand ajungi sa intelegi ca nu esti nimic mai mult decat un pion intr-un joc de sah, sau cel putin, asa te simti. Se spune ca toate trec, dar eu nu vreau sa treaca, vreau sa revina la modul in care obisnuiau candva sa fie, vreau sa pot da timpul inapoi pentru a mai putea trai inca o data acele clipe de fericire si nu, nu as schimba nimic, de frica sa nu le pierd si pe acelea.
Regret tot mai mult, dar in general regret ce spun; la nervi, la gelozie sau la alte emotii ce pun foarte repede stapanire pe mine si imi incetoseaza gandirea, parca fortandu-ma sa scot pe gura ce nu mi-as fi putut inchipui vreodata ca am sa pot spune. Iar mai apoi, obligandu-ma sa ma consolez cu faptul "cum ar fi fost daca". Mai bine sa regret ceva ce am facut, in loc sa nu fi facut, sau asa ceva.
Si ca tot vorbeam despre prietenie. Obisnuiam sa cred ca prietenia e ceva gen ca in filme :2 prieteni sau prietene, ori un grup -asa supranumitul "squad" in zilele noastre- unde toata lumea se distreaza, dar pe langa asta, sa nu fie acolo doar pentru distractie, ci sa fie acolo pentru momentele cand simti ca ai cazut si nu te mai poti ridica. Dar asa cum am spus si intr-un capitol anterior, nimeni nu vine sa te ridice, trebuie sa inveti ca atunci cand vei cadea, iti intinzi singur o mana si te ridici. Scuzele de prost gust in situatii dificile sunt scuzele unui om care este doar in nevoie si atat, al unuia care cauta fericirea in cineva, iar cand acela nu mai are ce oferi, se cuibareste langa alte persoane pentru o perioada de timp. Prietenia in mintea mea avea alta forma, era total inversul ideii mele, si nu sunt cuvinte cate exemple as avea, dar, la ce folos?
Poate ca acesta este motivul dezamagirii mele.