Alter ego

Capitolul 4: Pe cont propriu

   Imi vin uneori asa niste ganduri care de foarte multe ori imi tulbura somnul,care apar doar peste noapte, iar ziua parca nu s-ar fi petrecut nimic.
   Sunt unele lucruri in viata pentru care mi-as fi dorit sa am sansa sa aleg, sau macar sa dau cu banul, sa am sansa de a ma impotrivi cumva, sa fac asa cum mi-as fi dorit eu sa fie, dar toate sunt doar niste dorinte la care inca sper.De cand am fost mica mi se tot spune ca in viata esti pe propriul drum, ca tu esti creatorul propriilor vise si ca nu ai nevoie de nimeni pentru a putea atinge cotele maxime sau mai bine spus,pentru a putea ajunge la stele. Pana acum cateva zile, obisnuiam sa cred ca fraza spusa mai sus este o banalitate,dar in momentul de fata imi pot imagina doar de cata naivitate poate da doavada un om crezand ca cineva o sa il sustina mereu, de cat de increzatoare poate fi o persoana doar pentru ca ajunge sa cunoasca pe cineva "cu adevarat". In viata asta totul e pe cont propriu, prietenii te ridica si tot ei te doboara, si stiti de ce? Pentru ca ajungem sa credem ca ei ne vor oferi tot ceea ce le vom oferi noi, ca ne vor iubi asa cum ii iubim noi,ca nu vor lasa sa ni se intample nimic rau pentru ca nici noi nu am lasa acest lucru sa se intample. Prostii. Vreau sa va spun ca m-am obisnuit deja cu ideea ca tot ceea ce conteaza si ce ne dorim vine la pachet cu dezamagirile.Am ajuns in stadiul in care tot ceea ce vreau sa fac este sa ma desprind de tot, sa nu-mi mai pese de nimeni si de nimic, sa fug singura in pustietate pentru ca asa e mai bine. Cineva mi-a spus candva ca fiecare are drumul lui in viata, asa ca mai bine spus, pentru ce sa stam sa ne petrecem timpul cu persoane care candva oricum vor pleca si vor lasa doar umbra amintirii lor in urma, de ce sa suferim cand putem alege sa fim fericiti? mai bine spus,de ce sa varsam lacrimi acolo unde nu ar trebui sa fie varsate? Sincer, nu-mi pot explica de ce am fost proiectati in asa fel incat sa nu ne putem debarasa de persoanele pe care le iubim si poate ca niciodata nu voi gasi un raspuns... dar ceea ce acum stiu sigur este ca in viata n-ai nevoie de nimeni. Nimeni nu te va ajuta cu nimic, toti spun ca te vor sustine, dar totul pana la proba contrarie. Prin urmare fiecare e pentru el, asa ca inceteaza sa mai visezi cu ochii deschisi, trezeste-te inainte ca viata sa-ti puna piedica asa cum mi-a pus si mie.
   Trebuie sa te dezobisnuiesti din a mai avea asteptari,asta daca vrei sa faci sa iti fie tie bine, nu lor.