The Styles Brothers - Română

What are you?

La sfârșitul orei am iesit foarte repede din clasa. Nu vreau să stau lângă Domnul Misterios.

Clayton era afară, cred.

" Care este următoarea ta oră?" întreabă o voce răgușită exact de lângă mine. Am tresărit surprinsă când colegul meu de bancă era în fața mea.

Nu am realizat până acum ce înalt este.

"Poftim?"

" Am întrebat ce ai următoarea oră." a repetat iritat

" Ce contează? " am răspuns dându-l din calea mea și îndreptându-mă spre Clayton.

Când m-am apropiat destul, fața veselă a lui Clayton se transformase într-una palidă si terifiată.

" Ce s-a întâmplat? " îl întreb îngrijorată

" Eu uh... trebuie să plec. " zice înainte să se uite în urma mea.

Ce naiba?

Mi-am scuturat capul , apoi m-am întors pe călcâie spre clasă -

- și m-am ciocnit de un corp solid.

" Ce dra- "

" Cred că amândoi am mers pe picior greşit" zice vocea aspră de care nu mai puteam scăpa.

" Nu."

Băiatul zâmbise, scuturându-și părul si arătându-și zâmbetul imaculat.

" Sunt Harry. "

" Minunat." zic sarcastică

" Te deranjez? " zice încă zâmbind

Mi-am dat ochii peste cap mergând mai departe spre clasă.

A început să mă urmărească. Un pas de-al lui era cât doi de-ai mei.

" Nu ai ore?"

" Nu am șase ore. Sunt clasa a XII a."

E doar cu un mai mare ca mine , dar arată ca și cum ar fi la facultate.

" Ce noroc" am zis încă fiind rece cu el.

" Te uitai la mine la prânz. " a zis mai mult ca o întrebare.

" Da"

" De ce? "

" Nu știu" mint

Când m-am apropiat de clasa mea, Harry mă condusese până la ușă.

" Sunt capabilă să deschid o ușă" am zis repede.

" Serios? " se apropiase atât de mult încă obrajii noștri se atingeau când mi-a șoptit.

Am încremenit. Jumătate din mine vroia sa fugă și să țipe, iar cealaltă să rămână calmă.

" La revedere , Elena Camphel. " zice in timp ce se pierde prin mulțimea de elevi.

Mă uitam după el , oftică ce-i drept, apoi mi-am continuat drumul.

Și imediat am călcat o pereche de Converse.

" Oh, Doamne, scuze. Sunt foarte amețită." am început ridicându-mi privirea.

Am încremenit. Fratele identic al lui Harry se uita lung la mine prin ochelarii de soare negri .

" Ești bine?" a zis enervant, cu o voce aproape identica cu a fratelui său.

" Eu...Eu da." m-am bâlbâit strângându-mi lucrurile si plecând; inima îmi bătea foarte tare.

" Hei, așteaptă! " strigase fratele lui Harry. M-am oprit si m-am întors spre el.