Cassandra

Capitolul 15

Cassandra's POV

În ziua următoare, am decis să-mi petrec timpul cu Nicole. Trebuie să recunosc că nu am mai petrecut de mult timpul împreună, ambele fiind ocupate cu probleme casei. O înțeleg perfect și pe ea. Să crești doi copii în același timp este o treabă dificilă, dar alinarea celor mici îți oferă cel mai frumos sentiment.

În timp ce parchez mașina în fața locuinței lor, fiica mea este entuziasmată să o revadă pe prietena ei. Dylan este împreună cu David, pe motivul de a petrece puțin timp împreună. Dylan îl îndrăgește și-l simpatizează pe David, iar acest lucru mă încântă. Îi iau scaunul cu rotile din portbagajul mașinii și îmi așez fiica cu grijă în el. Timp de câteva săptămâni nu trebuie să își extenueze prea mult piciorul. Deja Nicole ne aștepta în fața casei alături de Lizzie și micul bebeluș, care se află în brațele ei. Ne invită înăuntru și petrecem câteva ore împreună discutând ceea ce s-a mai petrecut în viețile noastre, în timp ce fetițele noastre se joacă împreună.

După patru ore, ne luam rămas bun de la Nicole, Lizzie și Andrew și ne îndreptăm spre casă. De fapt, spre locuința lui David. I-am spus că nu este nevoie să ne aibă pe cap în propria lui casă, dar de fiecare dată se opunea și îmi spunea că locuința lui este și a noastră.

— Mama, spune Dylan, atunci când intrăm pe ușă, fiind în brațele lui David.

David îmi oferă un sărut scurt și ne îndreptăm spre piscina din curtea din spate. În timp ce are grijă de Alyssa și Dylan, eu reușesc să-mi îmbrac costumul de baie dintr-o singură bucată. Îmi prind părul într-un coc dezordonat și-mi pun ochelarii de soare la ochi. Cobor jos și îl găsesc pe David alături de fiul meu în apă. Nu mă îngrijorez, deoarece poartă un colac pentru înot. Mă așez pe șezlongul dublu, unde este fiica mea. Doat stă tăcută și îngânduratâ, privindu-i pe cei doi în apă. Încerc să intru în vorbă cu ea și să o mai înveselesc, însă singurele răspunsuri pe care mi le oferă sunt vagi și simple, cum ar fi "ok" sau "da, sunt în regulă".

David ne-a spus să ne relaxăm și să ne bucurăm de această zi însorită. Trebuie să recunosc că mă bucur să-l văd pe el și pe Dylan. Mereu îmi înseninează ziua. Pentru cină, noi am ieșit în oraș alături de Nicole, Carter și copii lor.

***

Săptămâna aceasta a trecut su astăzi este din nou luni. Mâine Alyssa își va da bandajele jos. De-abia așteaptă acest moment. Pe moment, noi ne plimbăm prin parc, explorând și admirând natura. David are o mână încolăcit asupra bazinului meu și cu cealaltă îl ține pe Dylan, care este deja adormit. Eu îi împing căruciorul fiicei mele.

— Putem să ne întoarcem, așa tu nu trebuie să-l cari atât. M-am oferit să iau și căruciorul lui, dar ai refuzat, îi spun și sprâncenele lui se ridică în semn că a constatat ceva amuzant.

— Ți-am spun că îmi place să-l car pe Dylan, iar mușchii mei încă nu mă dor.

— Bine, bărbatul meu puternic, spun chicotind.

— Ce ați vrea să mâncați astăzi?

— Poate am putea să gătim împreună? întreb și David este pe aproape de a-mi da răspunsul, când aud o voce pe care speram că nu o voi mai auzi vreodată.

Nu este că îl urăsc, nu. Ura este o emoție, una foarte puternică. Pentru această persoană nu am și nici nu am avut sentimente vreodată. De asemenea, David recunoaște această voce, iar noi ne întoarcem încet. Mă simt ușurată că Alyssa a adormit. La fel și Dylan.