Azgad

Partea I Capitolul 1

     Tărâmul Galadorn era liniștit și pacea domnea peste toate viețuitoarele ce locuiau acolo, asta numai dacă nu alegeai să-l vizitezi atunci când pregătirile pentru ,,Marea Întrecere" erau în toi. Silfii, principalii locuitori erau în permanentă agitație din cauza probelor ce aveau să urmeze, pentru că, în curând se va afla cine va fi conducătorul fiecărei categorii și singurul care se putea numi Element.
     În Adegar pregătirile pentru ultimul antrenament erau aproape gata. Bietul Castiel avea o presiune mare pe umerii săi, încercând să nu-şi dezamăgească familia, dar pe lângă el mai erau şi alţii care, probabil că, erau mai încrezători în forţele proprii, sau doar puţin mai optimişti.

     Într-o altă parte a ținutului se afla Caladwen, silfă de pământ, locuitoare a tărâmului Azarion, cu o dorință arzătoare de conducere care îl făcea invidios până și pe fratele ei mai mare, Caldelan. Caladwen avea acea dorinţă de a face totul absolut perfect, fiind întruchiparea membrului model al familiei sale, aşa cum o poreclise fratele ei. Însă lucrul acesta nu se întâmpla de fiecare dată, iar în ultimul timp, aproape deloc. Odată cu apropierea probelor, ea a devenit foarte agitată, din cauza, mai ales, a unui subiect foarte delicat pentru fiecare dintre noi. Asemenea tuturor, ea încerca să îşi ascundă cât mai bine emoţiile şi sentimentele, chiar şi de ea, pentru ca acestea să nu prindă nici măcar o urmă de speranţă.

     Toată povestea a început cu doar câteva zile înaintea ,,Marii Întreceri", când cei participanţi la probe au fost anunţaţi de către rege că vor avea parte de un antrenament puţin mai special ca de obicei. Aşa cum era de aşteptat, Caladwen a primit acea veste cu o urmă de îndoială şi suspiciune faţă de fratele ei mai mare, pe care îl credea în stare de orice, ca să câştige, ceea ce însemna că trebuia s-o doboare. Ideea de un antrenament special, chiar dacă nu ştia încă în ce sens, a făcut-o să creadă că oricând poate deveni o ţintă uşoară, nu numai pentru fratele ei, dar şi pentru ceilalţi silfi.

     Acea zi a fost începutul a tot ce a urmat apoi, şi a tot ce a trăit alături de cei care i-au mai rămas. Acea zi este astăzi.

                      ***

     Eram pregătită pentru această nouă provocare, chiar dacă nu ştiam ce mă aşteaptă. Mi-am luat armura, armele, dar parcă tot mai lipsea ceva. Am privit atunci în jur, dar nimic nu părea să-mi spună care este acel lucru fără de care, probabil, nu mă simţeam pregătită, nimic nu părea să îmi atragă atenţia. Chiar atunci s-au auzit nişte paşi care se îndreptau inevitabil spre camera mea, în mare grabă. Uşa s-a deschis cu putere şi fratele meu a intrat înăuntru, fără a-mi cere însă, acordul. Era grăbit şi abia mai răsufla, dar nu a ezitat să-mi vorbească.

        — Grăbește-te, Caladwen! O să întârziem la antrenament din cauza ta!

     L-am privit câteva momente. De când era el aşa de entuziasmat de asta? Pentru el lupta nu a reprezentat niciodată un punct forte, dar poate că de data aceasta ceva s-a schimbat, poate că acum ceva sau cineva îi dă o ocazie, iar el este gata să profite din plin de ea. Un gând îmi trecea prin minte de câte ori mă gândeam la fratele meu şi anume dragostea lui sinceră ce o va urmări mereu pe buna mea prietenă, Fár. Brusc, cred că am înţeles de ce se grăbeşte atât de tare.

       — Nu-ţi face griji, Caldelan! Fár nu pleacă nicăieri fără mine, dacă de asta te grăbeşti aşa, și în afară de asta a zis că o să vină cu noi. Ştii doar că nu-i place să călărească singură atâta timp și o cred pe cuvânt! E plictisitor să nu ai pe nimeni pe care să-l poţi cicăli, mai ales la drum lung.

     Auzind acestea a rămas puţin nemişcat, probabil pentru că nu ştia dacă să mă creadă sau nu. De data aceasta era agitat peste măsură.