Azgad

Capitolul 3

     Restul zilelor au trecut fără alte incidente importante și iată că venise și ziua cea mare, ziua Întrecerii, iar eu eram pregătită. M-am trezit dis-de-dimineaţă pentru a avea destul timp să îmi cercetez cu atenţie armura, să îmi pun în tolbă cele mai bune săgeţi pe care le am şi să mai exersez nişte mişcări cu sabia.

     Era linişte, de fapt era prea multă linişte pentru o zi ce se anunţa destul de agitată şi plină de evenimente pentru mine şi Caldelan. Mi-am întrerupt antrenamentul pe ultima sută de metri, devenind foarte curioasă de ceea ce făcea fratele meu cu puţin timp înainte de plecarea noastră spre Rivhallon. Am intrat înapoi în casă şi am aruncat o scurtă privire spre camera lui din capătul holului.

     Uşa era închisă. Am străbătut încet tot coridorul şi m-am oprit apoi în dreptul ei pentru a asculta orice semn ce-mi putea arăta că el era acolo, dar nu am apucat. Deodată s-a auzit uşa de la intrare trântindu-se şi paşi ce sunau mai degrabă ca o armată întreagă, ce se îndreapta direct spre mine.

– Caladwen! Caldelan! S-a aflat care este prima probă! ne anunţă Fár, zbierând cât să trezească cel puțin jumătate din Azarion.

– Cum?! Prima probă?! Cum ai aflat înaintea tuturor?

     Imediat uşa din dreptul nostru se deschise, făcând un zgomot puternic. Deci, el era până la urmă acolo...

– Vorbește şi respiră, Fár! interveni Caldelan, în timp ce pe mine mă ignoră total şi se uită mirat la ea.

– Nu-l asculta! Mai întâi respiră și apoi vorbește, dar spune-ne ceva!

– Hh... hhh... Mă pregăteam să vin spre voi să vă urez succes, când Corya, sora lui Rodwen, m-a oprit și mi-a spus că s-a anunțat deja prima probă și pentru a o duce la îndeplinire va trebui să mergeți în ținutul Singalad, mai exact în Aldoran și să găsiți sabia făurită de însuși regele Valindeemah. Cine o va găsi va trebui să o aducă la Rivhallon. Atunci și acolo se va termina prima probă.

– Stai puțin, Fár! De ce ai spus ,,mergeți"? Tu nu vii cu noi? intră în panică şi mai tare Caldelan.

– Eu sunt silfă de pădure, îți amintești? spuse aceasta ceva mai liniştit.

– Și nu are voie să participe la probe, am adăugat.

– Exact! Eu trebuie să merg la ,,Marele Copac" din Olmedum, unde voi afla care este sarcina noastră, a silfilor secundari, în toată treaba asta. De acum, dragii mei prieteni, sunteți pe cont propriu.

– Dar suntem cele mai bune prietene! Dacă o să am nevoie de ajutor și tu o să fii acolo o să mă lași să mor?

– Nu te poți baza pe nimeni, Caladwen! Sunt probe grele și amintește-ți ce a zis Valindeemah: ,,Să nu ne bazăm și să nu avem încredere în nimeni!". Silfilor secundari li se vor da diverse sarcini, care să vă ajute sau să vă facă să pierdeți probele. Dacă voi putea însă, te voi ajuta, dar dacă nu pot, te rog să te gândeşti bine la ce ai de făcut.

– Dar de unde vom știi când ne mințiți și când ne spuneți adevărul? zise Caldelan.

– Nu veți ști, pentru că nici noi nu vom ști asta. Facem doar ce ni se zice și oricum vom fi supravegheați oriunde am merge. Pot să vă spun doar atât, că păsările şi tot ce zboară sunt iscoadele lui Huredhiel și Valindeemah. Acum trebuie să plecați! Ceilalți v-au luat-o deja înainte! Baftă prieteni! Să ieșiți victorioși!

     Și cu acest salut, Fár a părăsit încăperea la fel de rapid şi vijelios cum a intrat, lăsându-mă pe mine şi Caldelan ca trăsniţi de fulger. La auzul agitaţiei, părinţii noştri au ieşit din camere speriaţi, neînţelegând ceea ce se întâmpla, dar nu le puteam da explicaţii care să îi mulţumească, în ciuda insistenţelor lor. Nu aveam cum, pentru că, nici noi nu ştiam şi nu înţelegeam mai mult. Nu mai era timp.