Cand am ajuns in fata usii salii unde trebuia sa intram se auzea vocea tatalui meu.Daca ma va vedea aici o sa ma omoare, adica nu mi-a interzis asta niciodata dar nu cred ca va iesii bine.
-Eu nu intru acolo, te astept aici.
-Hai ma, nu vreau sa intru singura stii ca mi-e rusine. Nu-ti zice nimeni nimic, plus asa o sa-i vezi si tu pe EXO in carne si oase.
-Da, dar tata... incerc eu sa zic ceva dar Dae Young ma intrerupe.
-Taicatu' nimic, taci si intra cu mine, mai mult de 5 secunde nu stam...cred.
-Te urasc atat de mult!
-Stiu si eu te iubesc.
Dae Young apasa usor clanta si deschide usa. Toate privirile erau atintite spre noi, noi stand stana de piatra.
-Hwa-Young? Ce cauti tu aici? Hai intrati! Spune tata rupand linistea.
-Defapt noi... incerc sa zic ceva dar si tata ma intrerupe.
-Baieti! Ea este fata mea Hwa-Young, va iubeste!
-Wooow! Zic baietii in cor.
-Defapt eu...
-De ce ai venit aici? Aa, da hai fa cunostinta cu baietii, stiu ca iti doresti de mult asta!
-Dar eu...
-Hey Hwa-Young poti sa vi te rog pana afara, imi zice Luhan foarte mirat de prezenta mea aici.
-Da, sigur...
-Hey, Luhan numa ce a venit fata si tu deja o vrei? Mai lasa-ne si noua. Spune Kai, unul din baietii din trupa.
-Defapt noi ne cunoastem de ceva timp asa ca stai la coada. Spune Luhan punandu-si o mana pe soldul meu.
-Ceee? De cand? Yaah, Luhan ia mana de pe fata mea. Tipa tata catre Luhan dar se pare ca nu-l interesa.
Cand am iesit pe holul foarte retras, Luhan se apropie foarte tare de mine lipindu-ma de perete iar el in fata mea, fiind o distanta foarte mica intre corpurile noastre.
-De ce nu mi-ai zis ca manager-ul nostru e tatal tau? Imi spune Luhan apropiindu-se din ce in ce mai tare de mine.
-Defapt eu... incerc, din nou sa spun ceva dar Luhan ma opreste cu un sarut scurt si dulce. Eu ramanand uimita de acest lucru.
-Scuze, eu...incearca el sa spuna ceva ducandu-si mana prin parul lui saten deschis.
-Stai linistit, e...ok. Spun eu lasand capul in pamant.
-Adica? Nu esti suparata pe mine? Adica, vreau sa zic...scuze, trebuie sa plec. Spune Luhan foarte emotionat de situatie si fugind inapoi in sala.
Eu am amas uimita si de aceasta data, de ce a facut asta? Oare.. dar nu cred, adica el e o vedeta iar eu o simpla fata, oare simte ceva pentru mine? Ok, acum vorbesc si singura.
Am asteptat-o pe Dae Young afara, n-am mai vrut sa dau ochii cu nimeni din trupa. Mai ales cu Luhan.Cand intru in sala sa o chem pe Dae Young care nu mai venea odata, observ ca nimeni nu mai era in sala, doar tata si Luhan care dupa cum observam se cam certau, sigur din cauza mea.
-Ma scuzati, unde e Dae young?
-A plecat si asta vei face si tu. Imi spune tata care avea o mana pe umarul lui Luhan de parca se pregatea sa-l pocneasca.
-Stai, ce se intampla aici? Incerc eu sa ma bag in seama in speranta ca pot linistii apele.
-Nimic, purtam o discutie cu prietenul meu bun Luhan. Imi spune tata, dar se vede clar cata ura avea in ochi, ultima data cand am vazut ochii aceia devenind asa intunecati era la ultima cearta cu mama.
-Ce ai cu el? Eu sunt de vina nu? Spun eu punandu-ma in fata lui Luhan si indepartandu-i mana lui tata de pe el.
-Kim Hwa-Young, lasa-ne singuri, nu vreau sa ma cert cu tine din prima zi, nu, nu tu esti de vina dar baiatul asta a intrecut masura.
-Tata, chiar crezi ca sunt proasta? Tu stii cat am suferit dupa ce ai plecat? Nu, nu stii n-ai de unde, si nici nu trebuie dar vreau sa stii un singur lucru, daca m-ai ranit pe mine, nu ranii si persoanele pe care le iubesc. Ii zic tatalui meu ce aveam pe suflet de ceva vreme, lacrimile n-au incetat sa apara una cate una pe fata mea.
-Hwa-Young nu e momentul...
-Dar cand? Cand va fi momentul sa-mi spun si eu tot ce am pe suflet. Stii ce, multumesc ca mi-ai fost tata si ca mi-ai dat o educatie demna de urmat, dar acum s-a terminat, nu te mai pot numi tatal meu.Spun eu alergand spre iesire si Luhan dupa mine.
-Hwa-Young stai, te rog asteapta-ma.
-Lasama Luhan nu mai vreau sa te vad, PLEACA! Spun eu oprindu-ma la un moment dat din a mai fugii.
-Nu vreau sa plec, ai nevoie de mine, te-ai certat cu tatal tau doar ca sa-mi iei apararea, tocmai ai zis ca sunt una din persoanele pe care le iubesti... vreau sa fiu langa tine Hwa-Young, te cunosc de putin timp dar simt ca te cunosc de o vesnicie. Imi zice Luhan in timp ce ma strange intr-o imbratisare foarte stransa care ma lasa fara aer dar parca ar fi fost cea mai frumoasa pe care am primit-o in toata viata mea.
-Luhan, eu...
-Shh, nu zi nimic, te rog! Imi spune Luhan in timp ce imi da drumul din imbratisare si imi da un sarut mic pe obraz.
-Cred ca trebuie sa plec. Pa!
-Nu, stai! Poti sa-mi imprumuti telefonul tau? Ma intreaba acesta.
-Da, sigur poftim! Ii intind telefonul.
-Wow, avem pana si telefoane la fel, ce dragut. Spune Luhan in timp ce tasta ceva pe acolo.
-Serios? Interesant.
-Uite aici, acum ai numarul meu si daca cumva vei vrea sa vorbim sau sa ne intalnim, pur si simplu ma suni.
-Da, dar tu nu-l ai pe al meu.
-Stai linistita ca i-am cerut lui Dae Young numarul tau.
-Ah, ok, ne mai vedem, pa!
-Bine. Imi spune acesta zambind. Intr-o zi cred ca o persoana va murii din cauza lui.
Ma gandesc sa merg spre casa pentru ca nu mai voiam sa astept o groaza dupa Dae Young, oricum cred ca s-a dus cu Taemin sau ceva de genu.
Cand am ajuns in fata casei am vazut ca masina tatei era parcata in fata garajului.
Cand intru in casa...
-Hwa-Young ai venit? Parca te duceai cu Dae Young in oras. Imi zice tata, dar nu-si da seama ca vorbeste singur, nu-l bag in seama. Am inteles doar "Blah,blah...exo....blah blah.. si Luhan". Stai ce? Ce zice el de Luhan?
-Poti sa repeti te rog ce-ai zis,n-am fost atenta.
-In seara asta vom avea musafiri asa ca imbracate cu ceva dragut.
-Inainte de asta, ai zis ceva de Exo si Luhan.
-Ca vor venii aici.
-Toti?
-Nu toti, doar cativa si stai linistita ca am lamurit povestea cu Luhan dar vreau sa stiu un singur lucru.
-Ce anume?
-Vreau sa te uiti in ochii mei si sa-mi spui clar daca simti ceva pentru el sau nu.
-Da simt ceva pentru el.
-Ce simti?
-Nu conteaza, il consider un prieten bun.
-Sigur? Nimic mai mult?
-Nimic si oricum daca l-as fi iubit mai mult decat ca pe un prieten ce ai face?
-Asculta, daca tu chiar il iubesti pe baiatul asta atunci poti face ce-ti pofteste inima, n-am niciun drept sa te tin legata.
-Bine, multumesc ca in sfarsit ma intelegi si pe mine.
