-Asculta, daca tu chiar il iubesti pe baiatul asta atunci poti face ce-ti pofteste inima, n-am niciun drept sa te tin legata.
-Bine, multumesc ca in sfarsit ma intelegi si pe mine.
M-am dus in camera mea si am incuiat usa, imi place sa stau inchisa in camera si sa nu ma deranjeze nimeni. Ma tot gandesc la ce o sa fie de seara, de ce avem musafiri tocmai acum si de ce tocmai ei. Nu-i treaba mea, dar nu stiu cum a reusit tata sa se impace cu Luhan.
In timp ce eram inecata in ganduri fara sens aud ca cineva bate la usa.Era tata care ma intreba daca imi este foame, am raspuns negativ pentru ca nu aveam chef sa cobor in bucaterie si imi era lene sa si mananc.
Timpul trecuse fara sa-mi dau seama si observ ca mai sunt 45 de minute pana vor ajunge baietii, fug repede sa fac un dus si sa ma aranjez.
-Hwa-Young ce faci te schimbi?
-Da, tata, ce e?
-Schimbare de plan, intalnirea are loc la restaurant, asa ca te rog sa te grabesti putin, ok?
-Bine, sunt gata imediat.Spun in timp ce ma imbracam asa (tinuta in multimedia).
Intre timp primesc un mesaj, credeam ca e de la mama sau Dae Young dar am vazut ca e de la Luhan.
"Hey, Hwa-Young. Am vrut sa te intreb daca si tu vei venii la acea intalnire?" scria in mesaj.
Ii raspund cu "Da" dar inapoi nu mai primesc nimic, asta o fost destul de ciudat.
-Hai, Hwa-Young!!! Tipa tata din living.
-Acum! Ii raspund in timp ce-mi pun telefonul in geanta si ies din camera mea.
In timp ce coboram scarile il observ pe tata imbracat la costum si foarte elegant, ma intreb cat de importanta e acea intalnire.Nu ma mir, el si cand merge la magazin se imbraca la patru ace, asa ca asta nu e o noutate.
-Hai sa mergem vom intar...WOW! Zice tata analizandu-ma din cap pana in picioare la cum eram imbracata.
-S-a intamplat ceva?
-Nu, esti foarte frumoasa, imi aduci aminte de mama ta.
-Multumesc! Spun eu destul de mandra.
-Bine acum hai, vom intarzia. Spune tata iesind pe usa.
Cand am urcat in masina l-am intrabat pe tata de ce nu-si suna soferul sa vina sa ne conduca si mi-a zis ca asta e masina pe care o iubeste cel mai mult dintre toate si nu lasa pe nimeni sa se atinga de ea, eu am ramas ceva de genu "Ookkk..."
Am facut destul de putin pana la restaurantul respectiv, de afara nu parea cine stie ce dar pe interior era o minunatie, am impresia ca restaurantul asta nu este pentru a manca.
In timp ce ii asteptam pe baieti a inceput sa ma doara capul.
-Hwa-Young, te simti bine? Esti palida. Imi zice tata ingrijorat de sanatatea mea.
-Da, sunt ok doar ca am putine emotii, atata tot.
-Ehh lasa, nu ai de ce. O sa fie scurta intalnirea. Iti promit!
-Ok, mai intarzie astia mult?
-Sunt adolescenti la ce te poti astepta.
-Daca tu zici.
Trecusera cam zece minute pana ajunsesera baietii, tata avea dreptate nu erau toti erau doar Suho,Kris,Kai,Luhan,Chen si Baekhyun.
-Annyeong! Saluta baietii in cor cu privirea atintita spre mine.
-Insfarsit ati ajuns baieti, pe fata mea ati cunoscut-o deci nu mai fac prezentarile.
Cand ne-am asezat la masa fiecare si-a comandat cate ceva de baut.
Tata vorbea ceva cu baietii dar doar Suho si Chen erau atenti, in timp ce ma uitam la fiecare in parte observ ca Luhan se uita cam urat la Kai care era langa mine, ma simteam incomfortabil avand in vedere ca se cam dadea la mine, eu doar ii zambeam.
-Va rog sa ma scuzati eu ma voi duce pana la baie. Incerc eu sa ma fac nevazuta pentru ca emotiile ce imi invaluiau tot corpul deja erau prea mari, nu mai puteam sta in preajma atator baieti care se holbau la mine.
Cand am ajuns in baie m-am oprit in fata oblinzii. Intradevar eram foarte palida si imi era destul de greata, in clipa asta voiam doar sa merg acasa si sa ma intind intr-un pat, cred ca e din cauza ca n-am mancat nimic.
Cand ma intorc inapoi la masa am vazut ca Luhan si Kai facusera schimb de locuri, imi convenea mai mult asa.
-Tata, ma pot duce acasa? Nu ma simt prea bine. Ii spun eu tatei la ureche.
-Da, sigur vrei sa-ti chem o masina?
-Nu, lasa ca merg pe jos.
-Bine, atunci ai grija si sunama cand ajungi acasa.
-Bine, asa voi face.
-Pa baieti!
-Stai! Unde pleci? Intreaba Luhan mirat.
-Ma duc acasa, nu ma simt prea bine.
-Stai ca vin cu tine, poate ti se face rau pe drum.
-Tata? E ok daca ma conduce Luhan pana acasa...
-Hmm, bine dar doar de data asta.
-Da. Iti promit.
-Bine, ducetiva.
In timp ce mergeam spre casa niciunul nu zicea nimic, din cand in cand ne mai aruncam cate o privire unui celuilalt, dar nu ne-am intalnit privirile. Stiam ca are niste ochi superbi fata de ai mei, el nu pare deloc a fi din China fata de mine.
-Deci... asta e a 3-a oara cand ne intalnim pe ziua de azi, nu? Incepe el discutia.
-Da.. spun eu foarte timida lasand capul in pamant.
-Vrei sa ne oprim in parc? Poate daca vei sta jos la aer curat te vei simtii mai bine.
-Nu stiu ce sa zic, e mijlocul zilei si e plin de paparazzi...esti sigur ca e ok?
-Da, nu ma deranjeaza sa fiu vazut cu tine.
Cand am auzit asta, am simtit cum ma lasa picioarele. Ce a vrut sa insemne asta? Nici sa gandesc nu mai pot.
-Mai bine mergem acasa, nu vreau sa ai probleme din cauza mea.
-Nu, Stai! Imi spune Luhan imbratisandu-ma pe la spate cu o forta de neimaginat.
-What the...
-Hwa-Young vrei sa iesi cu mine la o intalnire? Spune dandu-mi drumul la imbratisare ca sa ma pot intoarce cu fata la el.
-Eu... o intalnire, adica? Spun eu indepartandu-ma usor de Luhan.
-Adica, o intalnire adevarata, numai noi doi.
-Ce zici sa lasam intalnirea la o parte si mergem acasa, iti spun raspunsul cand ajungem.
In drum spre casa ne-am oprit la Starbucks sa ne luam ceva de baut. Mi s-a parut un gest dragut faptul ca Luhan o rugat-o pe fata de la cafenea sa scrie pe paharul meu "Luhan loves you".
Cand am ajuns acasa m-as fi gandit sa-l invit inauntru pe Luhan dar era destul de tarziu si tata s-ar fi putut intoarce in orice moment asa ca il voi invita altadata.
-Bine, multumesc ca m-ai condus, ne mai vedem. Spun eu vrand sa intru in casa dar Luhan ma prinde ca incheietura mainii si imi zice ca vrea un sarut de la revedere. Am ramas uimita de cererea lui nestiind cum sa reactionez, am ramas muta chiar daca s-a mai intamplat asta o data.
Ma uitam la el ciudat fara sa zic nimic si la un moment dat...
