Volumul 2 Capitolul 3✔️

40 9 0
                                    

Aud usa închizându-se și din reflex îmi îndrept mâna spre perna pe care trebuia sa se afle Derek.Cum ma așteptam,nu e.Imi aduc aminte ușor,ușor tot ce s-a întâmplat ieri.Eu nici măcar nu știu cum îl cheamă(ma refer la numele de familie) sau câți ani are.Ai de capul meu.Ma ridic ușor din pat și găsesc un bilețel,cel mai probabil adus de persoana din cauza căreia m-am trezit.
"Te aștept in fața casei tale!In 30 de minute sa fi gata,printeso!"
Nu am de ales și ma pregătesc pentru ieșirea cu Derek.Baiatul ăsta e ciudat rău.Intr-o zi aproape ma omoară și in cealaltă ma scoate in oraș.E destul de târziu așa ca probabil e frig.Imi iau o pereche de blugi negri,un tricou,geaca de piele și o pereche de pantofi sport Converse in aceiași culoare ca și blugii.

Din perspectiva lui Derek
M-am hotărât sa ma revansez pentru prostia făcută fața de Alice,dupa ce mi-am rezolvat treaba cu oamenii lui Octavian.In sfârșit se gândește și prințesa sa își facă apariția.Nu vreau sa par misogin,dar e greu sa aștepți pe cineva 10 minute in frig.Ok,poate am fost puțin misogin.
Iese din casa și vine destul de repede spre mașina deoarece ii este frig.O salut și merg către portiera mea pentru a urca dar rămâne mirata.
-Ce!?Doar nu voiai sa îți deschide portiera!Ai mâini.Poti sa o faci și singura.

Din perspectiva lui Alice
Cât de ingrat poate fi Derek!E o portiera amărâtă.Nu putea sa o deschidă,sa fie și el mai civilizat??Ar trebui sa îmi mulțumească ca nu i-am spus tatei ce a făcut.Pana acum era mort și depozitat in pungute de plastic.
-Și unde mergem,domnule sunt-prea-simandicos-pentru-a-deschide-o-portiera??
-M-am gândit sa îți arat un loc special pentru mine,doamna nu-știu-sa-ascult-cand-mi-se-spune-sa-tac.
-Ești așa un măgar!!
Nu mai spun nimic deoarece simt ca îmi vibrează telefonul.Ma suna tata.
-Da,tata!
-Alice,trebuie sa vorbim!
-E chiar așa urgent??Acum sunt ocupată.
-Da,scumpo,chiar e urgent!Iti dau adresa și încearcă sa vii in cel mai scurt timp.
Ii închid tatei și îmi dau telefonul pe silent pentru a nu mai fi deranjata in caz ca cineva vrea sa îmi strice ziua.
-Derek,trebuie sa ma văd cu tata destul de urgent.Chiar îmi pare rău.
-Te duc eu.Daca vrei planificam intr-o alta zi.
-Sigur!Mersi mult!

Ma mir ca Derek e așa dragut.Nu la fizic,ca la acest capitol sta bine rău de tot,ci la comportament.E mult mai ok.Gen de la gorila a trecut la maimuța.Cum curiozitatea ma bate de fiecare data îmi întorc capul ușor spre stânga și ii analizez fiecare părticică a fetei.Doamne,de ce l-ai făcut așa perfect!?Nu sunt o mironosița sa spun ca un băiat e urat când defapt e perfect.Ma prinde in flagrant și din fericire nu spune nimic,doar afișează un zambet ușor amuzat și mândru.Perfect!!Acum m-am făcut și de ras.Dupa vreo doua minute adauga:
-Știam ca sunt frumos,dar nici chiar așa!Spune mândru
-Știai ca ești și prea lăudăros??
-Poate,dar n-ai negat ca îți place de mine!
-Dar nici nu am afirmat asta.
-Ohh,ma lași!Daca ma apropii mai mult de tine începi sa tremuri ca o pisicuța și inima aproape îți iese din piept.
-Nu e adevărat!spun și cobor din mașina deorece am ajuns la destinație dar îl aud cum a coborât și el și se îndreaptă spre mine.Ma trage de brat si ma lipește de primul perete pe care îl vede.El nu știe ca suntem pe strada??Fața lui se afla la doi centimetri de a mea iar inima îmi bubuie și mi s-au înmuiat picioarele.Oh,nu!Buzele lui cărnoase se apropie  încet și dureros de ale mele.O parte din mine spune ca ar trebui sa ma retrag,dar cealaltă nu ma lasă sa ma mișc de aici.Cine credea ca un om poate avea atâta efect asupra mea??
Cum ziceam,își apropie buzele și când mi le atinge atât de fin și de ușor simt cum tot raționamentul meu se dărâma încet încet.Omul asta e un pericol pentru societate,mai ales pentru mine.Uite ce îmi face.
Se retrage și din nou,afișează zâmbetul lui victorios.
-Și spuneai ca nu e adevărat,huh??
Îmi dau seama de ce am făcut și dau sa plec repede.
-Scuza-ma,dar ma așteaptă tata.Trebuie sa plec.
Știu,știu a fost doar un simplu sărut,defapt nu îl pot numi sărut,dar a fost cu el.Nu vreau sa cred ca e genul de băiat rău.Doamne ajuta!!
Îl văd pe tata la cafenea și măresc pasul.Sper ca nu a văzut toată șarada de mai devreme.

Doar a taUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum