Moartea invie

Capitolul 2 Fuga

Tartarus

-Gideon , Crein veti pleca in lumea muritorilor  si ii veti aduce inapoi  pe Galoo si pe printese !spuse vraciul in timp ce regina ii privea cu duritate

-Da Excelenta!raspunsera cei doi gardieni

Regina se ridica de pe tron si se apropie de ei ,aratandu-le in oglinda de argint chipul lui Richard

-Va incerca sa va opreasca , aveti grija , daca il raniti o sa cunoasteti cele mai dure chinuri!se rasti ea

Cei doi gardieni aprobara  terorizati la gandul ca  mania ei s-ar putea abate  pe capetele lor.

-Aveti grija la printese !Sunt puternice la fel si Galoo , pe care il vreau viu ca sa ma pot ocupa eu de el , s-a inteles ?

-Da Stapana!

Vraciul se apropie si le inmana doua cercuri  invaluite in pene de strut

-Purtati-le va vor proteja de moarte !le spuse vraciul ,apoi le inmana o piatra neagra fiecaruia

-Acestea va vor ajuta impotriva puterilor vraciului si vor diminua efectul celor ale  printeselor!

Cei doi razboinici le luara imediat  , ascunzandu-le in buzunarul hainelor , croite ca sa se potriveasca cu cele de pe Pamant

Vraciul se indeparta , apoi Evylien il urma .

-Sa nu cumva sa vad vreo rana pe fetele mele sau pe barbatul pe care vi l-am aratat , s-a inteles?

-Da!raspunsera imediat

Vraciul incepu sa rosteasca cuvinte incalcite , cu mainile ridicate spre cer .O gaura neagra invaluita in fulgere incepu sa se creeze sub picioarele razboinicilor .Cand acesta  acoperi  spatiul de sub ei , cei doi cazura si disparura in ea .

Evylien privi cum gaura se inchide , apoi se intoarse spre vraci

-Urmareste-i , ajuta-i si indrumai daca e nevoie , iar daca ridica vreun deget importiva lor , omoarai!

-Da Stapana mea! sopti vraciul inainte sa rosteasca vraja pentru el insusi .

O alta poarta se deschise , iar vraciul disparu

Roseflora

Richard  fugi spre Reina in timp ce acesta radea , ferindu-se din calea tatalui sau

-Nu ma prinzi!chicotit saltandu-se in aer

Richard  chicoti la randul lui

-Cum as putea daca tu ti-ai luat zborul?

-Nu stiu tati!

-Tati sunt aici!se auzi vocea lui Evy

Richard se intoarse si alerga catre ea , dar cand ajunse aproape , acesta se ridica in aer asemenea surorii sale .

-Nu e corect! spuse Richard prefacandu-se bosumflat

Reina si Evy chicotira in timp ce se invarteau prin aer .Richard le privi cum se ridica completand cu gingasia lor cerul albastru  .Nu isi putu abtine zambetul  de bucurie , ce i se contura involuntar pe buze.Pentru prima data  gradina conacului i se parea mica , energia debordanta a fetelor si rasetele lor micsorau  spatiul vast , care dintr-o data parea parca prins in palmele lor .Pana si natura se modela in functie  de cele doua , flururii multicolori ai primaverii incercuindu-le si dansand pe langa el , ca pe langa  cele mai frumoase flori , copacii isi miscau frunzele trimitandu-le aerul cald si ramasite de papadii in par , iar soarele le incrusta fata cu lumina si caldura lui

Richard nu isi putut aminti cand simtise ultima oara atata fericire , poate in urma cu sase ani cand cele doua  aparusera in urma iubirii lui , sau poate atunci cand cu zambetul buze Evylien acceptase sa fie sotia sa , dar toate aceste momente erau departe pentru el , iar in fata lor trona tristetea si durerea ultimilor 6 ani , petrecuti in  negura .