Evylien simțea cum sângele îi urcă în obraji și fiecare particulă din corpul său fierbe.
-Mi-a fost dor de tine! șopti pe o voce joasă
Maxilarul reginei se încordă puternic, buzele strângându-se într-o linie fină.
-Abia așteptam să te revăd!
-Nu mai suport! șopti pentru sine regina, privind cum faptura aceea subțire se înfășoara în jurul alesului ei precum o caracatiță, în vreme ce muzica răsuna în surdină.
-Ești bine draga mea ? întrebă venind din spatele său, doamna Kent.
-Nu, înnebunesc când văd aceasta scenă! spuse Evy fără să își îndepărteze privirea de cuplul care dansa în fața sa.
Doamna Kent își privi fiul dansand cu Natasha în mijlocul restaurantului în vreme ce toți directorii săi priveau scena, bârfind despre noua cucerire a superiorului lor în vreme ce mama recent apărută a copiilor lui stătea pe margine suferind.
-Știi îmi cunosc destul de bine fiul ca să știu că l-ai rănit foarte tare și nu pot spune că faptul că mi-am cunoscut nepoatele atât de târziu nu mă deranjează, dar îmi ești deja ca o fiică Evy și știu că fiul meu ar vrea să fi tu cea cu care dansează!
-Dar atunci de ce mă chinuie? Întrebă fosta regină cu glas stins.
-Te pedepsește, dar al tau este și va fi, dute la dans! O îndemnă noua să mamă.
Evy nega vehement, iar doamna Kent oftă, sarutand-o scurt pe obraz. Se îndreaptă apoi spre soțul său și ii șopti la ureche, iar acesta zâmbind se apropie de Evy.
- Dansezi, draga mea?
Evy își mușcă buza nesigură, dar încurajată de zâmbetul cald al bărbatului cărunt accepta. Domnul Kent ii strânse ușor mână între a sa și o conduse cu grație spre ringul de dans. Își puse apoi mâinile în jurul taliei sale și începură să se învârte pe ritmul valsului vienez. Cu coltul ochiului drept Evy privea la Rick, ce părea că nu o observa continuând dansul cu aceea făptură respingătoare. Domnul Kent se apropie dansând de fiul său și brusc spatele lui Evy se atinse ușor de umeri lui Rick. Evy închise ochii tremurand, iar Rick tresării, nu se mai putea preface că nu o observase. Cum putea sa nu o observe când eleganța și rafinamentul ei umplea sala și făcea fiecare femeie sa pălească, corpul din brațele sale părea un mărăcine ofilit pe lângă frumosul nufăr ce valsa langa el.
Cu o mișcare agila și domnul Kent se izbi ușor de fiul său, facăndu-l să se desprindă de Natasha, piciorul domnul Kent prinzandu-i trena rochiei și smulgând-o ușor.
-Of pardon, ce neîndemânatic sunt, Natasha scumpo lasă-mă să te conduc la baie că să îți poți aranja rochia.
Tânăra blondă nu vroia sa plece dar privirea domnul Kent categorică nu o putea refuza. Oftând ii prinse mana si se desprinse de Rick. În următoarea clipa cu mana dreapta domnul Kent o trimise pe Evy ușor în brațele lui Rick.
- Te rog sa termin dansul pentru mine, fiule! Spuse el categoric, târând-o mai apoi pe Natasha spre marginea ringului.
Rick ii prinse talia lui Evy și o apropie de a lui. Corpului ei plin și talia puternică părea atât de firava in brațele sale, curba voluptoasa a soldului ei, îl făcu pe Rick să vibreze. Bustul reginei se așeză pe pieptul sau, iar ochii se prinseră intre ai lui. Rick se pierduse, putea să își lipească corpul de sâni goi ai Natashei ore in sir și să nu-i pese dar simpla goliciune a gâtului reginei îl înnebunea. Când Natasha ii șoptise pe vocea joasă cuvinte de seducție, se chinuise să nu fie vizibil plictisit, când Evy iși apropie buzele respirând ușor și sacadat prin ele simțea cum fiecare celula din corpul lui vrea sa o acopere ca un cocon, că nimeni sa nu poată vedea acele buze miscandu-se înafara de el, își dorea să o arunce peste umărul său și să fugă cu ea in cea mai îndepărtată camera, să o facă din nou a lui, să o răsfețe cu corpul său, să o ascundă de restul lumii intre brațele sale, să îi sărute pielea până când se înroșea și capătă umbre ale buzelor sale.
Pierdut în gânduri nu realiza că deja melodia se schimbase, că minutele treceau ca si apa și el nu se mai putea desprinde.
Evy se apropie și mai tare, strivindu-si toracele de el, Rick ii sugruma cu greu un geamăt, apoi își apropie capul de al ei. Avea să o sărute dar brusc își aminti unde sunt și cum privirile tuturor erau pe ei, nu o va sărută de fata cu nimeni, nimeni înafara sa, nu trebuie să știe cum se mulează bluzele ei, cum se colorează obraji săi sau cum suna vocea sa răscolită de plăcere. Cu o ultima fărâmă de control Rick se opri din dans și o trase repede după el spre ieșirea din sala, in timp ce invitați îi priveau surprinși. Înnebunit aproape alerga spre ieșire, îndreptându-se spre mașină. Evy chicoti iar el grabi pasul. Scoase repede cheile din sacou și deschise ușile, cu o mișcare ferma o prinse în brațe suind-o in scaunul din dreapta, închise rapid portiera și se îndreptă spre locul șoferului.
În câteva secunde porni mașina și se grăbi spre ieșirea din parcare. Respirația i se îngreuna, simțea cum pielea i se electrocuteaza cu dorința. Nici nu realizează cum apasă pedala de accelerație, mașina zburând spre bulevard. Evy îl privea confuză, nu știa dacă să vorbească, îi era frica sa nu cumva sa rupă acesta vraja, acest moment magic pe care îl tot așteptase.
-Rochia ta este indecentă! Comenta brusc bărbatul cu greu printre respirația accelerată.
Evy tresării, rochia să de catifea roșie sângerie era simpla,lunga, și fără bust, singura piele lăsată la vedere fiind umerii și gatul.
-Cum așa? Întrebă surprinsă
Rick ridica capul și o privi adânc, apoi își cobora ochii spre clavicula eleganta să urmând conturul plin al gatului.
-La naiba Evy! Tuna El lovind volanul cu putere. Mașina se opri brusc pe dreapta, iar Rick cobora rapid. Regina se grăbi sa-l urmeze dar până să poată deschide portiera îl observă sprijinindu-se pe bord cu fata în mâinile sale. Preț de câteva minute nu mișcă, apoi la fel de brusc cum coborâse se urca înapoi și porni motorul intrând din nou pe drum.
-Unde mergem? Întrebă regina într-un final, spărgând liniștea apăsătoare
CITEȘTI
Moartea invie
Romance++18 Continuarea seriei Consortul Reginei Disparute (ps; poate fi inteleasa perfect si fara lecturarea primei parti).Dupa 6 ani de durere si suferinta poarta Lumii de Dincolo se redeschide pentru o noua aventura .Cand nu mai credea in fericire mi...