Moartea invie

Capitolul 7 Nuntă în Tartarus

Trecusera doua saptamani decand Rick isi retraia cel mai mare cosmar , singuratatea .De data acesta insa nu se mai ascunsăse  de ea in conacul sau luxuriant , ci o privise in ochi , ingropandu-si suferinta  in munca .

-Fiule , chiar nu pot sa inteleg ce s-a intamplat cu tine . Te rog da-mi macar o explicatie , e o nebunie , nu te mai recunosc !spuse tatal sau privindu-l de dupa biroul masiv de mahon , sculptat .

-Ti-am spus deja tata , viata mea s-a schimbat in urma cu cativa ani !

-Bine dar cu ce anume, nu înțelegem!

-Tata te rog, lasă lucrurile așa!

Bărbatul cărunt oftă și se întoarse descumpănit spre ieșirea din birou.

Oftând Rick se întoarse la documentele pe care le studia. Cifre, doar cu ele mai rămăsese după ce Evylien îi luase toată speranța, toate visele. În ultimele zile dragostea pentru ea se preschimbase puțin câte puțin în furie, în vreme ce singurătatea îl înghițea și agonia punea stăpânire pe sufletul său și așa frânt.

Tartarus 

-Nu e corect! urlă Evy privindu-și mama cu furie

-Draga mea te rog,.........

-Nu! Cum poți să ne faci asta!Să îi faci asta!spuse fetița printre lacrimi.

Toată sala tronului se cutremură, petrecerea se sfârșise brusc, iar oaspeții înghețară cu paharele de nectar   în mână.

-Evy te rog!șuieră regina deja pierzându-și răbdarea cu fiica sa.

Prințesa însă nu reacționă.

-Tata stă și plange iar tu vrei să te căsătorești cu el!urlă fetița fixându-l cu ură pe bărbatul din dreapta mamei sale.

-Te rog să ai respect pentru tatal tău!ceru Evy nervoasă

-Nu e tatal meu!urlă Evy apoi se întoarse și fugi din sala tronului, trăgând după ea rochia lungă roșie cu volane.

Sala era amuțită.Prințesa Reina se apropie de mama sa ce stătea așezată pe tron cu chipul brăzdat de furie.

-Mamă, noi avem deja un tată !spuse fetița și se întoarse îndreptându-se spre ieșire.

Regina se cutremură, se ura pe sine pentru ce era nevoită să facă. Firește că fetele aveau deja un tata, unul minunat, singura dragoste a existenței ei, dar viața  sa nu mai depindea doar de fericirea ei ci de fericirea milioanelor de suflete din Tartarus.

-Nu îți face griji draga mea se vor obișnui în timp cu ideea! spuse Sawh zâmbind blând.

Evylien schiță un zâmbet strâmb, Doamne cât îl ura și era atât de greșit să urăști o ființă care te iubea cu tot sufletul, atât de inocentă și blândă și care te așteptase atât de mult. Dar cum putea să nu îl urască, când iubea cu atâta pasiune un alt bărbat, când își dorea ca doar el să o poată alinta.

Balul se termină devreme în aceea seară, nimeni nu se opuse, toți de la Arhangheli la demoni și suflete pierdute erau prea șocați ca să protesteze.Evylien zâmbii, nunta ei era prilej de pace în Lumea de Apoi, dar ea nu putea fi fericită. Sawh era un înger, la propriu, dar nu-l iubea, însă știa că  nunta lor va aduce mântuirea multor suflete din Tartarus, suflete care meritau o nouă judecată, pentru că își ispășiseră pedeapsa. Tartarusul era poarta unei lumi din care numai puteai să ieși, nu era legat nici de Infern nici de Rai, sufletele trimise aici erau rătăcite, neîmplinite, vinovate sau inocente, dar toate avusăseră un sfârșit greu, plin de remușcări. În viața umană fuseră neîmpliniți, invidioși, egoiști sau chiar inocenți dar neînțeleși ce își petrecuseră viața în umbră fără să facă rău, fără să facă bine, fuseseră nuli, deci nu puteau să-și găsească locul. Evylien mai fusăse în Tartarus dar nu din vină, își așteptase timpul în care să se trezească, Rick il dăruise și îl pierduse iar. Acum Tartarusul avea nevoie de ea, nu numai pentru mântuirea nevinovaților, dar și pentru că fără ea conducătorul Tartarusului ar deveni Torus, o ființă imposibilă, care nu odată încercase să preia tronul fie chiar și prin căsătoria cu regina, dar Evylien refusaze fără ezitare.